Asociaţia Studenţilor în Drept a continuat seria conferinţelor pe tema admiterii în profesiile juridice şi a organizat pe 17 noiembrieconferinţa „Admiterea în Barou” în Aula Magna a Palatului Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. I-am avut ca distinşi invitaţi pe prof. univ. dr. Dan Oancea, pe prof. univ. dr. Radu-Romeo Popescu, avocați în Baroul București şi de asemenea, pe avocatul stagiar Nicola-Taşcu Costea.

Domnul prof. univ. dr. Radu-Romeo Popescu a fost cel care a deschis această conferinţă, iar conform principiului simetriei, dumnealui a avut şi ultimul cuvânt în acestă discuţie. S-a început prin prezentarea etapelor prin care trece un absolvent atunci când are în vedere admiterea la Barou: pregătirea temeinică a materiilor, pregătirea dosarului şi procedura de înscrierea la examen, iar la final, examenul propriu-zis şi gestionarea emoţiilor din timpul acestuia.

Ca o primă regulă pentru admiterea la Barou, putem spune că efortul personal este esenţial, iar rezultatul final este direct proporţional cu efortul depusInteligenţa şi norocul în timpul acestui examen pot influenţa cu maxim 5 grile rezultatul final, totul ţine de munca depusă, de memorie, de exerciţiu. De asemenea, ni s-a precizat că nu se dă o bibliografie pentru admiterea în Barou, ci se comunică doar tematica.

Mai apoi, avocatul stagiar Nicola-Taşcu Costea ne-a prezentat o serie de probleme întâlnite pe parcursul pregătirii atât de către el, cât şi de către colegii lui. Aceste probleme pot apărea mai ales în preajma sesiunilor, dar şi înainte de examenele de admitere în profesie şi se manifestă prin deficienţe de mobilizare (căci tare greu mai e începutul!), deficienţe de rezistenţă psihică (atunci când eşti anul IV şi simţi că tot anul eşti în sesiune…), dificultatea iminentă a grilelor dată de ambiguitate.

De asemenea, ne-a dezvăluit că a învăţat încă din timpul facultăţii şi ne-a vorbit şi despre un GSR – grup restrâns de studiu. Acest grup trebuie să fie mai întâi restrâns, căci este destul de dificil să ajungi la un consens atunci când părerile sunt împărţite şi numeroase (atunci s-ar putea să devină neproductiv), iar mai apoi, acest grup trebuie să fie organizat şi alcătuit din oameni cu un nivel asemănător de pregătire, pentru a creşte eficienţa.

Astfel, putem spune că este un drum lung de parcurs, iar energiile trebuie conservate. Este foarte important să îi asculţi pe cei care au dat examenul, atât pe cei care au fost admişi, cât şi pe cei respinşi, iar mai apoi să îţi formezi propriul stil de a învăţa. Este bine de ştiut că informaţia care nu este înţeleasă se uită foarte uşor şi aici apare şi vulnerabilitatea în rezolvarea grilelor.

Spre finalul conferinţei, au fost puse întrebări din public, astfel încât studenţii, masteranzii, doctoranzii şi alte persoane prezente şi interesate puteau să îşi clarifice şi să primească răspunsuri la întrebările sau curiozităţile lor.

S-a întrebat ce rol are practica de specialitate, obligatorie în fiecare an de studiu, în pregătirea pentru admiterea la Barou. Domnul prof. univ. Dan Oancea a venit atât cu o lămurire, cât şi cu un îndemn, spunând că: „În perioada de stagiu, ca şi în perioada de pregătire a examenului, pregătiţi-vă pe toate domeniile dreptului, nu mergeţi pe ideea falsă şi periculoasă că vă veţi specializa, pentru că nu puteţi şti. Poate ajungeţi într-o entitate, în care vi se alocă un segment foarte îngust de activitate, lucru minunat, că e foarte frumos să ai un segment îngust de activitate, că atunci eşti expert în acel segment îngust. Ştiţi ce spunea Murphy, un expert este un om care ştie din ce în ce mai mult despre un domeniu din ce în ce mai îngust. Astfel că, dacă evoluţia continuă, expertul va fi un om care ştie absolut totul despre absolut nimic. […] Dacă nu vă menţineţi universalitatea pregătirii voastre şi mergeţi pe latura comodă, aceea de a vă specializa, trebuie să vă gândiţi întotdeauna ce vă veţi face dacă nu veţi mai lucra în acel loc. Veţi putea trăi din această specializare?”

„De ce avocat?” a fost întrebarea finală din cadrul acestei conferinţe. Cu toţii ştim că pentru o astfel de întrebare nu există un răspuns universal şi că timpul nu ne-ar permite să dăm un răspuns complet. Avocatura, deşi este calificată ca fiind o profesie liberală, această libertate se spune că are puterea de a ne subjuga. În profesia de avocat, nu totul este numai lapte şi miere, după cum nu se întâmplă în nicio altă profesie. Există nişte reguli nescrise, care spun că un client te va căuta întotdeauna când eşti mai ocupat şi că nu te va căuta nimeni dacă stai la birou, lângă telefon. Cu toate acestea, se pot găsi satisfacţii şi în lucruri mici, speakerii noştri ne-au îndemnat să alegem ceea ce simţim noi că trebuie şi totdată, să fim fericiţi de alegerea făcută. Este cel mai important lucru şi este valabil şi în cazul căsătoriei. 

Patricia-Elena Pîinicică, grupa 213