Nu am mai participat la niciun fel de schimb de experienţă până la momentul ADD. Ideea de schimb de experienţă îmi era la fel de străină cum îmi era şi proiectul Autostrada de Drept, organizat de Asociaţia Studenţilor în Drept de două ori pe an. Ediţia aceasta, ceva anume, să fi fost promovarea, să fi fost o dorinţă lăuntrică de a face ceva nou, am decis să dau o încercare acestui proiect de care am auzit numai de bine, însă îmi fusese total indiferent până în acel punct.
Când am descărcat chestionarul şi am văzut că se cer note de la anumite materii am închis documentul şi am zis pas. Nu îmi închipuiam niciun scenariu prielnic prin care eu să pot ieşi în faţa altora cu nişte note ceva mai … modeste. Până la urmă, ca s-o zicem pe aia dreaptă, proiectul, oricât de frumos şlefuit este, se clădeşte pe o etapă primordială a concurenţei. Şi nu am fost persoana înnăscută cu spirit de concurenţă, însă, aşa cum am dat eu o şansă proiectului, proiectul mi-a dat o şansă mie.
Înainte să intru în sala 123 să îmi susţin interviul dormisem 3 ore din ultimele 24. Eram pierdut în timp şi spaţiu. Nu mai ştiu ce răspunsuri am dat sau care au fost întrebările, motiv pentru care nu aş putea să ajut pe nimeni nici dacă aş vrea. Iar dacă aţi mai dat vreun interviu cu ASD, ştiţi, probabil, că nu e nici joacă, nici o simplă formalitate. Şi fetele astea nu prea aleg participanţi pe ochi frumoşi, deci tot ce aş putea să vă recomand post-factum este să veniţi odihniţi, ordonaţi şi să răspundeţi cu încredere la întrebări. Chiar dacă spuneţi o prostie, măcar fiţi convinşi de ea.
Am fost exact opusul candidatului ideal pentru ADD, iar Autostrada aşteaptă şi primeşte oameni hotărâţi, cu un bagaj solid de cunoştinţe, aptitudini şi cu multă motivaţie. Acest articol nu se adresează acestui tip de potenţial candidat. Şi îmi cer scuze pe această cale, însă în acest articol voi vorbi despre alt tip de candidat, unul improbabil.
Ştii genul acela de om trist care nu ştie să se distreze? Care urăște cluburile, muzica dată tare şi socializarea forţată? Mă număr printre oamenii ăştia dificili şi, totuşi, am participat la Autostrada de Drept, proiect de care, repet, nu am fost tocmai încântat, pentru că aveam deja nişte păreri preconcepute despre cum va fi experienţa mea în cadrul acestuia.
La o lună de la încheierea proiectului, pot să spun că mă bucur că am oferit ADD o şansă, aşa cum ADD mi-a oferit o şansă mie, candidatul improbabil, căruia nu îi place să se distreze. Nu a fost deloc cum mă aşteptam. Nu ne-am întâlnit cu nişte oameni artificiali şi mereu zâmbitori ca să jucăm Activity sau alte jocuri de societate, să ne prezentăm pe rând şi să uităm 50% din numele rostite după nici 30 de secunde. Nu am ţinut-o numai în cluburi sau numai în cursuri. Ar fi fost dezamăgitor şi nu aş fi ezitat să dau un feedback negativ.
Marele secret pe care eu nu îl ştiam este că, imediat ce ai ajuns acolo, vei întâlni nişte oameni exact ca tine, cu aspiraţii comune, care îţi înţeleg lupta academică pe care o duci zi de zi, semestru după semestru. Oameni care trec exact prin ce treci şi tu şi aşteaptă de la tine exact ceea ce aştepţi şi tu de la ei: magicul schimb de experienţă. Iar pentru cei cu complexe de superioritate care îşi asumă această aroganţă de a vizita o altă facultate de Drept ca să vadă cum se chinuie şi amărâţii ăia, nu ştiu cum e prin celelalte colţuri ale Hexagonului, însă la Iaşi, unde am participat eu, amărâţii ăia învaţă mai mult şi într-un stil mai diferit decât am întâlnit eu printre colegii de la Templu. Iaşiul îmbină utilul cu plăcutul aproape inuman şi mult mai aproape robotic. Imaginează-ţi să te trezeşti cât mai de dimineaţă ca să ai cât mai mult timp să înveţi, să te şi duci la facultate, iar să mai înveţi, doar ca să ai suficient timp seara să ieşi, cum ar veni, cu gaşca la o bere. Şi da, următoarea zi, de la capăt.
Aş zice că aş vrea să particip şi la ediţia a VI-a, dar nu cred că o voi face. Aş vrea să măresc şansele unui alt candidat improbabil să participe şi să se convingă că, în ciuda opririlor interioare, merită să primeşti şi să dai o şansă unei idei, unui proiect ce creşte împreună cu tine, prin participarea ta.
Aş participa din nou la aceeaşi ediţie şi nu aş schimba absolut nimic.
P.S: Haios e că, imediat după ce am terminat de scris textul, l-am întrebat pe actualul Director de la Relaţii Externe ce înseamnă ADD într-o propoziţie. Mi-a răspuns exact aşa: Experienţă de la care nu aştepţi să te schimbe, dar totuşi o face.
Un introvertit