Invitat: E.S. Kim Eun-joong, ambasadorul Republicii Coreea în România

 

În data de 11 ianuarie 2022 am avut șansa de a participa la Ars Diplomatica – Ambasada Republicii Coreea și de a discuta cu E.S. Kim Eun-joong, ambasadorul Republicii Coreea în România, care ne-a răspuns la o serie de întrebări.

 

Ce presupune activitatea dumneavoastră în calitate de ambasador? 

  • Misiunea noastră principală este aceea de a întreține și de a dezvolta relațiile diplomatice dintre țările noastre, care se fundamentează pe menținerea păcii, a armoniei. Cu toate acestea, nu este vorba numai de buna înțelegere dintre Coreea și România. Noi credem că pentru aprofundarea relațiilor dintre statele noastre este foarte important să ne cunoaștem reciproc, să aducem în discuție și diversitatea culturală. Or, pentru aceasta e nevoie să promovăm, pe cât posibil, cultura și mentalitatea coreeană în România – deci aș spune că acesta este un aspect important al activității noastre, să participăm la propagarea culturii sud-coreene pe teritoriul român. 

 

Cum ați defini relația dintre România și Coreea de Sud? 

  • Un punct esențial al relației dintre statele noastre cred că își are originea în „inspirația” pe care unul o regăsește în celălalt, în „puterea exemplului”. Asemenea cetățenilor coreeni, cetățenii români au revendicările și așteptările lor de la guvernanți, dar modul cum își exprimă aceste așteptări este impresionant: acțiunile lor nu degenerează în situații conflictuale, ci se materializează în proteste pașnice. Atenția de care au avut parte aceste proteste, în urmă cu câțiva ani, la nivel internațional, cred că a inspirat, într-o oarecare măsură, și societatea coreeană, unde nevoia de schimbare se resimte la fel de mult. Această nevoie a fost concretizată în protestele care au avut loc și în Coreea. Cred că răbdarea pentru a ajunge la schimbările dorite este la fel de importantă pentru ambele societăți.

 

Când v-ați dat seama că diplomația vi se potrivește? 

  • Eu am studiat științele politice și relațiile internaționale, așa că aș putea spune că am fost atras de diplomație și tot ce presupune ea încă din tinerețe. Totuși, am încercat să experimentez, nu m-am limitat din start la relațiile diplomatice. Mi-am dorit la un moment dat să studiez în străinătate și să devin profesor, așa că, neavând resursele materiale necesare, am aplicat la un program care să-mi permită să plec peste hotare – în final, numai 20 de participanți au fost selectați pentru a pleca. Am reușit în cele din urmă să obțin o bursă de studii la Paris, în 1986, unde mi-am urmat studiile pentru doi ani. Da, a fost destul de dificil, chiar o mare provocare, aș spune, să-mi urmez studiile în străinătate și să mă întorc în Coreea – dar este o experiență pe care nu o regret. 

 

Sub ce aspecte se manifestă cu precădere relația de cooperare dintre România și Coreea de Sud?

  • Cu toate că relațiile diplomatice dintre cele două țări au avut întotdeauna un rol important și absolut determinant în dezvoltarea ambelor state, acestea s-au consolidat accelerat în ultimul deceniu, căpătând o importanță aparte. Există trei perspective fundamentale ce  leagă cele două state: relațiile culturale, economice și consulare. Dacă cele din urmă nu prezintă atât de mult interes pentru voi ca tineri, primele două tipuri de relații sunt cu adevărat valoroase și reprezintă exponenții colaborării noastre. Din punct de vedere cultural, se derulează programe periodice de schimburi, ce presupun activități precum săptămâni ale filmului, spectacole artistice şi expoziţii de artă și donaţii de carte. Mai mult, de la începutul anilor 2000, la Universitatea din Bucureşti se poate studia limba coreeană, ca o a doua specializare, precum se poate participa şi la un program de masterat în studii asiatice (chineză, japoneză şi coreeană). Economic vorbind, România reprezintă un stat cu un imens potențial pentru investitorii coreeni, iar valoarea comerțului dintre țări a ajuns la un prag de aproape 19 milioane de dolari în 2016, cam de 60 de ori mai mult decât la începutul relației noastre diplomatice, în 1990. 

 

Mandatul dumneavoastră de ambasador al Coreei în România a fost puternic marcat de criza epidemiologică – care a fost experiența care v-a impresionat în mod deosebit în această perioadă?

  • Pandemia ce ne-a afectat viețile în ultimii doi ani a adus, și pe plan diplomatic, câteva dintre cele mai mari provocări. Una dintre ele a însemnat chiar și experiența cea mai impresionantă și marcantă din cariera mea de ambasador. Cred că a fost o adevărată dovadă a solidarității care există între România și Coreea, cu atât mai mult cu cât aceasta a funcționat în ambele sensuri. În martie anul trecut am observat dificultățile prin care trecea sistemul medical român, prin numărul mare de cazuri și de decese înregistrate, prin lipsa echipamentelor medicale atât de necesare. Am dat telefoane și am contactat autoritățile din Coreea în încercarea de a ajuta România, de a fi alături de voi în acele momente cumplite și ne bucurăm foarte mult că am și reușit – prin intermediul unei colaborări cu NATO, am putut să transportăm pe cale aeriană o parte din echipamentele medicale de care era nevoie. Recunosc că am avut emoții până în ultimul moment, când au aterizat avioanele. 
  • România, la rândul ei, ne-a ajutat enorm, mai ales în ceea ce privește aprovizionarea cu dozele de vaccin împotriva virusului. În acea perioadă, Coreea de Sud trecea printr-o situație de criză asemănătoare cu cea de aici, în sensul că sistemul nostru nu dispunea de suficiente doze pentru cetățenii care erau dispuși să se imunizeze. Statul român a decis atunci să trimită în Coreea în jur de un milion de doze de vaccin, ceea a ce a solicitat un efort impresionant din partea autorităților române, în condițiile în care a fost nevoie de condiții speciale de transport pentru a asigura integritatea dozelor. 

 

Care este lucrul care vă place cel mai mult la România?

  • Am fost surprins plăcut în foarte multe moduri de când am ajuns în România, dar cred că cel mai mult m-a impresionat ospitalitatea oamenilor. Totodată, am remarcat că societatea românească e foarte diversă din punct de vedere cultural, cred că de aceea și foarte multe elemente culturale coreene au putut să se integreze atât de ușor aici printre voi. 

Mi se pare și că România este o țară „binecuvântată”: este de trei ori mai mare decât Coreea, iar peisajele și reperele turistice sunt superbe, sunt foarte multe de văzut în orice parte a țării te-ai duce. Aveți și legende memorabile care însoțesc aceste locuri, aș putea spune chiar „înfricoșătoare” – am auzit și eu de Dracula, dar niciodată nu mi-am imaginat că renumitul castel ar putea fi atât de frumos. Sunteți o țară binecuvântată și din punct de vedere natural – România este înzestrată cu adevărate minuni ale naturii, cum este, de exemplu, Delta Dunării, una dintre cele mai mari surprize pe care le-am avut de când am preluat mandatul de ambasador. Cred că sunteți și ar trebui să fiți mândri de țara pe care o aveți.  

 

Cum s-a propagat cultura coreeană la nivel internațional și, în special, în România?

  • Nu cred că a existat o perioadă în istorie în care cultura coreeană să se răspândească atât de larg și, totodată, atât de frumos la nivel internațional. Bineînțeles, merită să menționăm toate acele elemente culturale tradiționale ce ne încântă prin eleganța lor. Putem vorbi de cultura arborelui de ginseng, de renumitul confucianism, de puternicul respect purtat celor bătrâni, de foarte cunoscutele haine tradiționale, de mâncarea specifică, de superbele grădini în stilul daoismului, dar și de dansurile tradiționale și de calendarul lunar coreean. Lista poate continua, însă tinerii cunosc Coreea de Sud, mai ales prin tendința K-Wave, care s-a extins foarte mult după anii 1990.

România nu e o excepție de la acest fapt, mulți adolescenți cunoscând foarte bine și fiind fani înfocați ai trupei K-Pop BTS. Nu putem uita nici de melodia artistului coreean PSY, „Gangnam Style”, care a fost un adevărat fenomen, sau de filmul Parasite, care a primit patru premii Oscar. Serialul Squid Game a ajuns pe primul loc în topul Netflix, cu un număr impresionant de ore vizionate. Este evident că ne bucurăm să vedem cum tinerii români îmbrățișează atât de deschis cultura noastră.

 

În final, domnul ambasador și-a exprimat recunoștința pentru a fi avut șansa de a purta acest dialog cu noi, sentiment ce, în mod vădit, acționează în ambele sensuri.

 

 

Bulancea Ana-Maria, anul I, grupa 111 & Avrigeanu Darius-Constantin, anul III, grupa 304