Joi, 14 decembrie 2023, studenții Facultății de Drept a Universității din București au vizitat ambasada Turciei, în cadrul proiectului „Ars Diplomatica”. În clădirea ambasadei, fosta reședință a politicianului Petre Carp, participanții au stat de vorbă cu E.S. Dl. Özgür Kıvanç Altan, ambasador al Turciei în România. Discuția a urmat subiecte diverse, de la ceaiul turcesc și cafeaua din Italia, până la reflecții despre rolul diplomatului în modernitate, pe care inteligența artificială nu îl va prelua prea curând, în viziunea Excelenței Sale.

Q&A:

  • Care este cea mai dificilă parte din a fi ambasador?

Cea mai grea parte a fost, cu siguranță, cea anterioară devenirii propriu-zis ambasador. Când am fost întrebat în ce țară vreau să merg, răspunsul dorit nu era o locație specifică, ci era urmărită disponibilitatea mea de a pleca oricând, oriunde, pentru a servi interesele statului meu.

Diplomația este o profesie în care întâmpini situații dificile, problematice, unde, în mare parte, trebuie să negociezi. Nu reprezinți doar țara din care vii, reprezinți și țara în care ești, față de țara ta – ai un rol dublu, care poate fi o provocare de îndeplinit. De asemenea, trebuie să negociezi pentru ambele părți, trebuie să „vinzi” poziția unui stat către celălalt, pentru ca în final să mulțumești dorințele ambelor state

Am fost trimis ca atașat diplomatic în Bosnia și Herțegovina, chiar după război. Am fost și la Los Angeles. În Sarajevo, după război, au fost numeroase situații interesante, provocatoare. Totuși, atunci eram tânăr, nu urcasem pe scara ierarhică, îmi asumam mai puțină responsabilitate. Sigur, munceam câte 15 ore pe zi, erau multe notițe de luat, rapoarte de trimis, participam la ședințe, aveam ziua plină. Dar nu eram eu cel care răspundea pentru deciziile luate. În profesia aceasta, nu poți să te sustragi îndatoririlor sau să nu răspunzi pentru că ești în duș, în vacanță sau dormi. Sigur, există o limită, o linie fină între viața personală și viața profesională. Sunt întâlniri și ședințe programate, dar și evenimente neprevăzute. Așa stau lucrurile, în tinerețe sunt unele avantaje, inclusiv poziția ierarhică de începător poate fi un avantaj – iar la maturitate, provocările și bucuriile sunt altele. Ulterior, am fost la Roma, un loc de care am fost foarte interesat, căci acolo am băut pentru prima oară Cappuccino și am descoperit că îmi place deosebit de mult. Chiar am ajuns să îl consum zilnic!

  • Care ar fi cele mai importante lucruri de învățat pentru profesia de diplomat?

Bineînțeles, studiile sunt imperative – masterul, doctoratul, aprofundarea domeniilor de interes. Este important să cunoști limbi de circulație internațională, interesul pentru lingvistică este un atu. De asemenea, sunt esențiale abilitățile de comunicare și interacțiune. Totuși, aș spune că rolul dominant îl are limbajul corpului – transmiți mai mult prin gesturi, prin maniere, prin expresiile faciale decât ai putea transmite prin cuvinte. Oricum, în cea mai mare parte, profesia de diplomat o înveți din experiență, din situațiile și locurile prin care treci. Construiești poduri – în sensul economic, social, militar, umanitar.

  • Cum combateți stresul profesiei?

În principiu sunt acele două răspunsuri – „fight” sau „freeze”. Eu sunt genul care atacă stresul – încerc să dau piept cu situația respectivă, încerc să o rezolv. Încerc să mă mențin activ, cu toate că acum biroul meu s-a mutat pe telefon – aici am mesajele, aici am documentele, aici am contactele.

  • Ce are de învățat România de la Turcia? Dar Turcia de la România?

Cred că Turcia are de învățat de la România atitudinea detașată, lipsită de stres. Vorbești cu un român, înțelegi că are de făcut ceva, că are de rezolvat o situație, dar mie mi se pare că îl simți relaxat. Nu există stresul telefoanelor la orice oră din zi și din noapte, presiunea de a face încontinuu ceva. În Turcia există acest stres, cred că punem mai multă presiune pe noi înșine. Totodată, românii sunt pricepuți la a învăța limbi străine, le deprind rapid și le vorbesc bine, aș vrea să împrumutăm și noi această calitate. În același timp, românii ar putea învăța să-și ducă sarcinile la îndeplinire cu mai multă promptitudine, să aibă un anumit „simț al urgenței” să îi zicem. De asemenea, ar fi o idee bună să înceapă să gătească, poate să încerce niște rețete turcești.

  • Ce activitate desfășoară ambasada Turciei în România? 

În România avem o activitate importantă pentru că există o semnificativă populație turcă, tătară. Ele sunt minoritățile naționale pe care le protejăm și ale căror interese trebuie să le reprezentăm.

  • Cum vă descurcați cu româna? Care credeți că este cea mai dificilă parte a limbii române?

Urmez un curs de limba română o dată pe săptămână. Pentru mine, conjugarea este o „furtună”, verbele sunt foarte grele, au multe forme și timpuri. Este în același timp amuzant, dar este și o provocare pentru mine. De asemenea, am probleme și cu pronunția, dar sunt norocos cu doamna traducătoare, pentru că ea îmi traduce în cea mai mare parte. Pot să citesc două pagini fără probleme, înțeleg ceea ce spune textul, dar la unele cuvinte îmi este foarte greu să le pronunț, de exemplu: „Parlamentului”, „solidaritate”, „conjugare”, „cooperare”.

  • Care este locul dumneavoastră preferat din România?

Îmi plac foarte multe locuri. Iași este un oraș minunat, cu oameni superbi și o cultură deosebită. Orașul Cluj este foarte drăguț, însă traficul este teribil. Totodată îmi place foarte mult Sibiu, Sighișoara, Brașov, Salina Turda și îmi place și Bucureștiul, sincer să fiu. Mi-ar plăcea foarte mult să vizitez Timișoara și Oradea pentru că am auzit că sunt niște orașe fantastice.

 

Preoteasa Maria & Jupînu Sorina, Marketing&PR, anul II