A cunoaște gândurile și intențiile persoanelor din jur este o superputere la care s-a râvnit dintotdeauna – de la a afla răspunsul corect la examen de la un coleg sau chiar de la un profesor, a ști când cineva minte sau nu, la a cunoaște sentimentele persoanei de lângă noi. Deși a avea o asemenea putere ar fi, pe de-o parte, invaziv, dar, pe de alta, benefic, nu ne aflăm în acest scenariu și totuși am vrea să ne bucurăm de o fracțiune din această capacitate. Dar cum?
Putem învăța din cărți – atât din cele de psihologie, cât și din cele de beletristică. Lectura ne oferă acces la numeroase indicii, adesea trădate de limbajul corpului, care dezvăluie starea unei persoane sau alte informații care ne interesează, la multe tipare de gândire, metode de manipulare, reacții în diverse situații și multe altele. Manuscrisele de psihologie surprind mai mult latura teoretică, iar beletristica, pe cea practică.
Astfel, urmărind profilul psihologic al personajelor ale căror trăiri le parcurgem, avem șansa de a surprinde ce este în mintea fictivă (dar inspirată din realitate), iar asta ne ajută la a dezvolta abilitatea de a „citi” mințile persoanelor reale. Cu fiecare carte citită cu atenție, intrăm în contact cu persoane/situații pe care fie le-am mai întâlnit în viața reală și reușim să le vedem dintr-o altă perspectivă, fie nu le vom cunoaște niciodată în afara imaginației și a oniricului. Asistând în ritmul nostru la desfășurarea evenimentelor, putem valorifica detaliile semnificative referitoare la stări, emoții, gânduri, metode de exteriorizare a lor, pentru ca ulterior să le identificăm în cotidian. Uneori nu este ușor să înțelegem și să urmărim îndeaproape firul întâmplărilor și evoluția personajelor, dar putem recurge la ajutorul rezumatelor, al articolelor, al videoclipurilor și al altor persoane în acest scop.
Dar mai important decât a-i citi pe cei din jurul nostru este să ne citim pe noi înșine, așa că lectura ajută și la introspecție: avem ocazia să aflăm despre oameni pe care îi admirăm, detestăm sau cu care poate empatizăm – indiferent că personajul este alb, negru sau gri; uitându-ne înăuntrul nostru, vedem cauza care ne stârnește emoția, principiile cu care suntem sau nu de acord – ne putem pune în pielea lor să ne întrebăm cum am fi reacționat sau chiar aflăm de la personajele fictive de ce noi, din lumea reală, (re)acționăm așa cum o facem; ne poate ajuta și la modelarea propriului sistem de valori, a atitudinii, a percepției despre lume și viață.
Trebuie ținut cont, totodată, de faptul că nu fiecare mișcare ascunde ceva, că nu fiecare cuvânt/element din limbajul corpului va indica mereu același lucru, că unele acțiuni pot părea premeditate și, de fapt, nu sunt, iar alteori, invers. Nu trebuie să ne lăsăm absorbiți de fiecare detaliu, însă de multe ori este util să remarcăm indiciile pentru a face față cât mai bine conjuncturilor, fie ele legarea noilor prietenii, ținerea unei prelegeri, o convorbire cu cineva în care avem sau nu încredere. Această abilitate se construiește în timp, așa că…
Citește cărți, apoi oameni.
Alexia Nicolau (anul I)
departamentul Marketing&PR