Conferinţa “De vorbă cu CTP”

Asociația Studenților în Drept a organizat în data de 20 martie o a doua întâlnire cu gazetarul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu. Au existat trei teme de pornire pentru discuțiile din cadrul conferinței:  “Străinul”, “Dreptul în oglindă” și „Omul abţibild”, însă ce s-a resimțit a fost dorința unei comunicări deschise, lipsită de formalități și cu cărțile pe față.

Curiozitatea a fost următoarea: care sunt interesele unor studenți care nu sunt nici la jurnalistică, nici la psihologie, ci într-un cadru ușor distinct față de primele domenii menționate, la Drept? În public s-a creat o solidaritate de curiozități prin care s-au dorit informații din toate domeniile, în principal din politică și despre corupţie, așa cum sunt văzute informațiile prețioase de către o sursă de încredere.

Ca un adevărat gazetar, Cristian Tudor Popescu a menționat din start că nu se află aici pentru a ne ține predici, fiind suficienți oameni influenți în media care cred că se pricep la astfel de lucruri. Întrebarea care a spart gheața a fost: „De ce oamenii ies în stradă pentru eterul pe care îl văd în corupție? De ce așa mulți pentru cauza asta și nu și pentru alte probleme, precum evacuări din anumite cartiere din București?”

Cristian Tudor Popesu:  „Soroș este eteric pentru români, corupții sunt palpabili, cu mâinile foarte bine înfipte în bugetul public… Corupția își arată fața în fiecare moment; fiecare dintre noi știe pe cineva cu case care se rotesc după soare, vorba vine, joacă table la Monte Carlo – cu ocupație eterică – meseria lor foarte palpabilă este de a face bani. Din ce? Nu se știe. [..] Iadul e pavat cu bune intenții. În România, pavajul e din scurtături.”  În legătură cu aspectele corupției, Cristian Tudor Popescu, din poziția unui adevărat cunoscător, a menționat că acum 15 ani, lucrurile nu erau cu mult diferite, dar protestele din ziua de astăzi au luat o așa amploare „datorită conștiinței colective ce se crează acum prin Facebook, WhatsApp și alte mijloace media.”

S-a vorbit mult despre influența exercitată de protestele împotriva Ordonanței 13. O voce se face auzită din sală și susține că ordonanța ar fi fost abrogată pentru simplul motiv că au existat presiuni din afară. Domnul Popescu a ținut să dea o notă rațională discuției pe acest aspect și a invocat impactul protestelor resimțit prin perspectivă proprie, dar și nemulțumirea ce vine pentru justiție: „… dacă protestele nu se concretizează în grupări care să manifeste concurență față de clasicii primăriilor și să-i învingă, nu va exista un alt loc în care să îi înfrângă. Au abrogat OUG 13 pentru că a ieșit lumea în stradă, nu pentru că ar fi recunoscut că a fost ceva greșit. Nu a recunoscut nimeni. Curtea Constituțională a refuzat să se pronunțe asupra OUG 13, lăsând deschise porți pentru noi și noi atacuri.Mulți au ieșit în stradă din remușcare că nu au fost la vot.”

Din politic, discuția a preluat o altă formă, și temele abordate au fost legate de xenofobie și antisemitism. Cineva din public era curios de cum trata domnul Corneliu Vadim Tudor aceste aspecte. Cu o notă de destindere, domnul Popescu a susținut că „Vadim a devenit din antisemit, filosemit în 24 de ore. În altă ordine de idei, în România am avut antisemitism fără evrei și xenofobism fără străini. Noi nu avem o problemă reală cu străinii, e doar o aberație promovată. Această problemă este inexistentă aici din lipsă de obiect, românii nu au nicio problemă cu străinii, românii au o problemă cu românii.”

Alte curiozități ale publicului au fost legate de modul în care va evolua presa avand în vedere circumstanțele existente în prezent și lipsa veridicității informațiilor promovate, la vederea articolelor promovate, scepticismul crescând și informația nepărând relevantă sau creând impresii false în concepțiile acelora care preiau o informație ca atare și nu o verifică.

Cristian Tudor Popescu: „Ca să evolueze, presa trebuie să fie presă. Acum nu mai e presă, s-a tranformat în propagandă. Regulile celor două concepte sunt fundamental diferite. Repetarea la nesfârșit duce la conceptualizarea unui adevăr la nivelul unei mase de oameni ce nu își pun prea multe întrebări – oamenii din bulă de care presa profită. Se ajunge la o acreditare a adevărului prin neadevăr.”

Discuția s-a axat pe mijloacele media prin care sunt promovate informațiile și cât de ușor e în prezent să se plagieze un text, să se transmită o informație eronată, ruptă din context.

Cristian Tudor Popescu: „Internetul e zgomot. Fiecare își face pagina de ziar după bunul plac, cu telefonul în față”.

S-a vorbit despre ruși și despre Cioloș. S-a adus în discuție izolaționismul și de ce constituie cea mai periculoasă idee ce implică decolectivizare, desolidarizare și o amenințare pentru comunitatea europeană.

Cristian Tudor Popescu: „În discursul unui judecător al Curții Constituționale nu trebuie să existe gâze, flori, pământ – acolo nu e viață, acolo e lege.”Nemulțumirile domnului Cristian Tudor Popescu cu privire la modul în care justiția capătă materialitate au ieșit la iveală – „Limbajul trebuie să fie clar, fără ambiguități. A scrie o motivație e o meserie pe care puțini dintre judecători o sporesc – nu contribuie la creșterea încrederii publicului, ci nasc dezechilibru, ambiguitate.”

Discuțiile au fost diverse și ciclice, iar o ultimă întrebare a dorit să surprindă concepția domnului Popescu despre cei care pleacă în afara granițelor țării, despre cei care renunță să lupte pentru schimbare, cei pe care acesta a spus că îi înțelege, dar nu îi și susține.

Cristian Tudor Popescu: „Eu după 10 zile în America slăbisem 4 kg, mă enerva toată lumea. Oamenii ăștia aveau impresia că orice e mare e și bun, că așa zisă calitate poate fi înlocuită prin mărime.”

În ultimele 10 minute, ca un rezumat al întâlnirii noastre, Cristian Tudor Popescu a ținut să ne expună doi termeni din filosofia germană,comunitate și societate și a evidențiat cât de importantă e cunoașterea diferențelor între aceștia la nivelul unei bune funcționări a relațiilor interumane de pe teritoriul unui stat și nu numai. Pregătit să încheie, a susținut, în ciuda faptului convins că noi, studenți la Drept, nu vom fi în asentiment cu o așa concepție, că uneori ar fi necesar ca în anumite situații oamenii să „beneficieze” de prezumția de vinovăție, să fie ei cei care să depună toate diligențele să arate că în anumite conjuncturi au fost cei care au luat decizia corectă, justă.

Cristian Tudor Popescu, deși din spusele proprii – nelicențiat în Drept, s-a dovedit un bun cunoscător al realităților juridice şi al realităţii sociale în care conviețuim, un intelect și o rațiune ce își fac simțită prezența, un glas în care am regăsit tonalități comune și pe care l-am ascultat cu interes.

Alexandra Chilom, grupa 216