Asta e pentru părinții mei care au ascultat de prea multe ori imnul sesiunii mele : PE ĂSTA CHIAR ÎL PIC, și totuși nu m-au crezut.

Asta e pentru prietena mea cea mai bună din sesiune – cafeaua. Merci merci, cafea, la tine am găsit mereu un umăr pe care să plâng.

Asta e pentru pixurile mele care nu m-au părăsit după ce le-am aruncat în mod repetat.

Asta e pentu foile care au fost rupte.

Asta e pentru sora mea care a crezut că mi-am fracturat piciorul când am țipat pentru primul 10. și pentru vecinii mei care nu mi-au bătut la ușă când îmi cântam imnul.

Asta e și pentru patul meu, căruia îi mulțumesc pentru sincere jumătăți de oră domite cu același imn în minte.

Asta e pentru alarma de la telefon care mi-a fost cea mai fidelă în tot acest timp. Chiar dacă, atunci când suna alarma puneam telefonul la ureche să răspund…

Asta e pentru minciunile nevinovaate „am mâncat azi” și „m-am culcat devreme aseară” care mi-au fost, de asemena, aproape.

și asta e pentru tine, SESIUNE

Dragă primă sesiune,

S-a terminat. Regretele nu-și au locul.

Îmi vine să și plâng, sincer. Chiar azi, după ultima noastra întâlnire, am vrut să plâng. Mi-am amintit cu nostalgie și de prima întâlnire…mai știi? Normal că știi, m-ai intimidat. Cred că ai facut asta cu toată lumea până acum. Mi-am uitat toate gândurile și tot ce voiam să-ți zic la prima noastră întâlnire. și mă pregătisem atât de mult. Oricum, la cele care au urmat m-am simțit mai degajată.  Primul buchet de flori, cu eticheta „10” pe el. M-au auzit toți vecinii când am strigat de fericire. Apoi te-ai gândit că nu-mi plac trandafirii și mi-ai cumpărat lalele…m-am bucurat, ce-i drept, dar puteai mai bine.

Între prima și ultima întâlnire, a fost o nebunie. A fost un delir așa. Am venit la facultate, și parcă numai eu eram interesată, mereu la facultate, mereu cu nasul în cărți, mereu cu gândul la tine și tu…nimic. Atunci am simțit, cu adevărat,  ruptura dintre noi. și acest lucru s-a confirmat când după cea de-a treia întâlnire nu ai mai dat niciun semn. M-ai îngrijorat. Credeam că m-ai părăsit! Oricum, când ne-am întâlnit iar, parca nu mai aveai nicio strălucire. Iar eu, îmi pierdusem entuziasmul de tot.

Așa că, iată-mă, la ultima întâlnire, nepregatita, fără entuziasm, căutând cât mai repede ieșirea din facultate. Asta e, nu avea cum să dureze.

Ştii, e un fel de exaltare, asta simt eu. Parcă erai prea posesiva. Mereu tu, mereu pe primul loc, mereu si zilnic, asta m-a obosit. Nu, clar nu e vina ta, toată vina cade pe umerii mei. Crede-mă, trebuia să se termine. Sper doar că mă vei putea ierta.

Cu dragoste,

Studentul de la Drept.

P.S: mi-ai furat toate nopțile; mă duc acasă și în seara asta vreau sa uit de tine.

P.P.S: nu vreau nicio poza cu noi, poți să le păstrezi pe toate, păstrează-mi si scrisorile; vreau doar un lucru înapoi, ceva ce ți-am oferit așa necondiționat. în final, pentru că trebuie să ne despărțim, dragă sesiune, „Dă-mi nopțile înapoi!”

P.P.P.S: să nu uiți să-mi trimiți totuși un buchet de flori și după această ultimă întâlnire; din acelea cu eticheta „10” pe care toți o iubim, chiar daca nu te-am impresionat de data asta.

 

Meiroşu Camelia, grupa 115