Să nu laşi să treacă o zi fără să citești, să auzi sau să faci ceva frumos!
M-am întors seara trecută acasă, aş putea spune, mai bogată decât eram cu câteva ore în urmă, mai inspirată, mai motivată. Pe scena din Aula Magna a Facultăţii de Drept s-a desfăşurat ieri seară “Comedy and Talent Night”, un eveniment pregătit de membrii clubului de artă AIDOL, care au reuşit să ne facă traiul studenţesc mai frumos.
Am cunoscut aici mulţi studenţi talentaţi, pasionaţi şi care au reuşit să îşi pună în valoare aceste abilităţi, să se întoarcă la piese de teatru celebre, cum ar fi “Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini sau inegalabilele piese ale lui I. L. Caragiale şi să îşi transpună emoţiile, emoţii construite din timpul, din pasiunea şi din răbdarea acestora.
Astfel, de la creatorul piesei “O noapte contencioasă”, aceasta primă comedie muzicală, intitulată “Grefierul din Pastillia”, a ieşit din toate tiparele. “Daţi, băi, drumul la spectacol, că se face 11 şi pleacă lumea la metrou!” a fost replica ce ne-a invitat pe noi, publicul, să asistăm la peripeţiile unui grefier (fost bărbier), la povestea de dragoste a unui conte impunător, la călătoria unui italian debusolat, la încercarea unui mexican de a fugi de dreptate.
Totul a fost transpus pe scenă într-un stil plin de haz şi muzică, studenţii au râs copios, iar la fiecare glumă cu conotaţie “civilă” au oftat în sinea lor, gândindu-se că se află cu o zi mai aproape de sesiune. Chiar şi numele personajelor ne-au amintit că suntem puţin în urmă cu învăţatul(Contele Tardiva) şi că există posibilitatea ca între examene şi studentul de toate zilele să se stabilească o relaţie de tipul “Noi lovim, apoi gândim”, aşa cum a fost şi motto-ul agenţilor de pază din Pastillia.
Piesa a reuşit să contureze atât disproporţia dintre esenţă şi aparenţă, cât şi realitatea actuală, pestriţă, cu clişee, cu “forme fără fond”, cu neajunsurile ei. Pe lângă acestea, au fost înfăţişate, într-un stil ludic, valori morale, am învăţat ce înseamnă prietenia (când ocupi mereu aceleaşi 15 locuri în amfiteatru pentru colegi), am învăţat despre iubire (“Pielea ta, mai fină ca nota cinci,/ Mă face să fiu mereu aici”).
Am prieteni în acest club de artă şi chiar au reuşit să mă încânte toţi în această seară. Deşi au avut repetiţii până târziu în noapte, ei nu s-au plâns niciodată, nu au bocit “ca un student căruia nu i s-au pus punctele din seminar”. Nu. Au venit şi la facultate, s-au pregătit, probabil le-a fost greu şi poate că în unele dimineţi s-au trezit obosiţi. Dar nu obosiţi ca după o mahmureală, ci obosiţi ca după un examen.
Festivalul a fost unul foarte complex, cuprinzând şi interpretări muzicale, iar, după cum ştim, organizarea unor astfel de evenimente presupune răbdare, pasiune, lucru în echipă. Da, pare uşor să lucrezi în echipă. E simplu. E ca şi cum i-ai explica unui boboc întârziat cum să se orienteze în facultatea ce îi pare un labirint în primele zile. Te calmezi şi spui: “Dongoroz în dreapta, Titulescu în stânga, Aula în sus, Dissescu în jos.” Iar apoi el te întreabă: “Şi sala 305 unde e?”
Aşadar, le mulţumim colegilor noştri şi îi felicităm pentru munca depusă, pentru modul amuzant şi constructiv în care au reuşit să transmită emoţii!
Patricia-Elena Pîinicică, grupa 213