Am ales să scriu despre acest subiect pentru că am fost în acea situație, dar am reușit să scap. Sunt în anul al II-lea acum şi totul e bine, dar nu a fost mereu aşa. Ca să înțelegeți ce şi cum, în primul semestru mă simțeam foarte singur. Deja se făcuseră grupulețe, iar eu ratasem startul. Totuşi, ca să nu fac povestea asta doar despre mine, o să încerc să privesc retrospectiv ce m-a făcut să trec peste perioada aceea şi o să vă spun cum am ajuns în punctul de astăzi. Pentru acest lucru, voi încerca să dau niște sfaturi.
Să fii motivat este destul de complicat, nu voi pretinde că sfaturile mele vor fi universal valabile, însă încerc să mă detaşez de povestea mea şi să vă ajut pe voi.
-
Înconjurați-vă de prieteni. Buni.
Ştiu, sună evident, nu? Prietenii sunt mereu soluția tuturor problemelor existente. Nici chiar aşa, dar pot fi de ajutor! Cum?
O să vă povestesc ce m-a făcut să trec peste perioada aceea şi cum am ajuns în punctul de astăzi. O calitate pe care eu am apreciat-o întotdeauna la un prieten bun este onestitatea. Acest prieten bun poate fi în stare să recunoască că îi e greu, că îți înțelege problemele şi chiar să te ajute cu nişte materiale sau să îți ofere un sfat sau două. Simplul fapt că auzi pe altcineva spunând că are exact aceleaşi probleme pe care le ai şi tu te poate face să te simți că nu eşti neputincios. Căci, de fapt, problema este că materia nu îți place, sau profesorul, sau nici una, nici alta. Totuşi, asta nu este un capăt de lume. Trece semestrul, trece anul şi nu te mai întâlneşti cu problema asta.
În al doilea rând, oamenii chiar neglijează puterea unui study date cu unul sau mai mulți prieteni. Eu chiar aştept să vină duminica şi să ies la o cafea cu nimic mai mult în spate decât un laptop, Codul Penal şi voie bună ca să rezolv spețele cu prietenii mei, să ne explicăm unul altuia ce nu înțelegem, să mai şi băgăm o bârfă bună între timp.
-
Relaxează-te făcând sport. 🙂
Nimic nu funcționează mai bine decât să mă plimb vreo 5-6 km într-o oră și jumătate, ascultând ce muzică vreau eu – fără să-mi verific telefonul, fără să mă gândesc că trebuie să merg acasă şi să învăț la financiar sau ISDR. Ai nevoie de timpul tău – să fie doar al tău, să te poți conecta tu cu tine. E sănătos să faci şi sport, toată lumea ştie asta, dar chiar te ajută. Sau dacă nu crezi că te va ajuta psihic, îți va ajuta, cu siguranță, corpul.
-
Fă-ți o rutină. Sună boring, ştiu, dar poate face miracole.
La ce mă refer prin asta? Dormi 8 ore în fiecare seară, culcă-te şi trezeşte-te în fiecare zi la aceeaşi oră. De ce să faci aşa ceva? Pentru că aşa funcționează corpul tău. Lipsa motivației este foarte des cauzată de faptul că nu ai putere să te concentrezi. Aceasta, la rândul ei, este cauzată de un program haotic de somn. Nu sunt atât de bun la biologie, dar, în momentul în care ai un program fix de somn, corpul tău secretă melatonină şi îți zice să te culci ca să ai energie mâine. Dacă ai energie, te vei putea concentra şi, poate, vei avea motivație. Dacă asta nu merge pentru tine, profită de timpul în care nu dormi pentru a încerca să citești materia. Poate că îți va plăcea ceea ce citești și vei vrea mai mult.
Planifică-ți ziua, pune-ți remindere şi alocă-ți timp specific pentru învățat.
*Pro tip: dați-vă telefonul pe do not disturb / focus mode. Uneori voiam să intru pe instagram impulsiv, dar iconița aia gri m-a făcut să-mi dau seama că trebuie să mă concentrez.
-
Sfat contraintuitiv: forțează-te să înveți.
Mi-am dat seama că mă aflam într-un cerc vicios şi nu ştiam cum să ies din el. Nu învățam din lipsă de motivație, nu puteam să răspund la seminare, apoi nu înțelegeam ce se întâmpla la viitoarele cursuri. Ca urmare, mă gândeam: Ce se poate întâmpla dacă nu intru/ nu sunt atent la seminarul ăsta?, iar cercul vicios se făcea din ce în ce mai mare.
Sfatul meu este să te forțezi să înveți. Puțin câte puțin. Începe cu o materie la care îți place profesorul, seminaristul sau materia în sine, şi învață sau citeşte lecția de zi. Apoi, implică-te la seminar. Dacă greşeşti, insistă. Dacă te simți judecat, de ce ți-ar păsa? Probabil oamenii care te judecă sunt aceiaşi față de care nu ai niciun resentiment.
Dacă te forțezi să înveți, te implici la seminare, răspunzi la cursuri, începi să rezolvi spețe. Profesorul îți schițează un zâmbet sau dă din cap aprobator. Primeşti validare, iar toate acestea… te motivează.
That’s all folks!
Vlad Pangratie, anul II, departamentul Academic