Am descoperit că Facultatea de Drept este un fenomen al proporţiilor, o imensitate în tot ceea ce presune ea, de la clădire, până la statutul pe care îl oferă după terminarea studiilor aici.

Am venit prima data aici în clasa a X-a, adică prin 2012, însă totul a fost printr-o împrejurare destul de neasteptată. Un prieten bun din copilărie participase la olimpiadă, iar premierea acesteia avea loc (Surprizăăă!) la Facultatea de Drept. Nu am înţeles de ce se alege acest loc pentru diferite festivităţi. Pe vremea aceea aveam gândul îndreptat spre a urma această facultate, dar eram prea ocupată cu şcoala şi prea concentrată pe micile dezastre de liceean ca să mă apuc de învăţat pentru admitere (Ce decizie înţeleaptă ar fi fost!). În fine, ajungând aici, ca un mic explorator, mi-am spus: Ce clădire impunătoare! M-am cutremurat doar văzând acele litere mari,  inscripţionate cu “UNIVERSITATEA”, vizibile de la kilometri depărtare. Apropiindu-mă, văd statuile uriaşe, cu jurişti de o deosebită importanţă în Antichitate, dar care parcă aveau o privire rece, intimidantă. M-am simţit atât de mică!

A urmat apoi urcarea treptelor interminabile, ca apoi să intru în sfârşit în “prestigioasa Facultate de Drept a Universităţii din Bucureşti. Parcă simţeam că nici nu am acces în interior (aveam acelaşi sentiment pe care îl avusesem când eram mică şi am mers prima oară la muzeu – totul mi se parea interesant, deşi nu înţelegeam mare lucru). Sub privirea imperativă a doamnei profesor care ne-a însoţit atunci, am intrat în Aula Magna, ca să nu mai menţionez “Ce sală mare!“, exclamaţie cu totul previzibilă, de altfel.

Totul s-a desfăşurat destul de repede, însă nu puteam să plec de acolo fără să nu observ acel citat de deasupra scenei: “Acest locaș închinat culturii juridice și statornicirii spiritului de dreptate s-a clădit între anii 1934-1936 prin sârguința profesorilor și prin contribuția și jertfele tineretului studios al Facultății de Drept.” Şi cum să nu te cutremure gândul când simţi că eşti în faţa a ceva sacru, inspirat chiar şi de sintagma “locaş închinat”.

Mai târziu, când m-am hotărât că aceasta este facultatea pe care vreau să o urmez şi am decis să încep pregătirea pentru admitere, m-am simţit motivată, ştiam că un loc aşa frumos merită toate eforturile noastre, ştiam că urcarea zilnică a acelor trepte imense mă va umple de inspiraţie şi îmi va aminti mereu de ce am venit aici.

Ştiam că va fi greu, iar în momente de cumpănă e bine să îţi găseşti inspiraţia, cum ar spune mulţi, din lucruri mărunte. Eu am ales să o găsesc în acest loc al proporţiilor. De ce îl numesc astfel? Fiindcă deşi curiozitatea mea imensă, entuziasmul meu de liceean s-au mai diminuat, am început să văd că Dreptul păstrează aceleaşi proporţii – prin volumul de pagini de învăţat, prin coada imensă de la cantină de la ora 14:00, prin numărul mare de studenţi care ocupă amfiteatrele la primele cursuri din semestru, prin numărul locurilor ocupate la sala de lectură în sesiune, prin volumul de cafea consumată când realizezi că mai ai o zi până la examen şi doar jumătate din materie învăţată, prin acele dăţi (nu puţine la număr) când ai povestit părinţilor şi prietenilor despre lucrurile interesante pe care le-ai învăţat tu la Drept şi felul în care se aplică în viaţa cotidiană. Şi cum să nu vorbim despre Facultatea de Drept, când ea este tot ce avem?”

Chiar zilele acestea a fost nebunie la facultate. Toţi voluntarii s-au întâlnit şi au discutat cu entuziasm întregul program al unui proiect în care s-au implicat foarte mult. După cum spune cutuma,“Învaţă să fii student! – ediţia a IV-a” este un proiect destinat bobocilor prin care studenţii mai mari doresc să îi iniţieze în viaţa de student la Drept.

S-a remarcat că există o nevoie a bobocilor atât de a socializa şi de a crea legături între ei, cât şi de a obţine informaţii utile (despre fiecare materie în parte, practică, burse, cămine, ID, colegiu, etc). Astfel că acest lucru inedit a devenit o tradiţie a facultăţii, iar în fiecare an numărul de volunari a crescut, la fel şi numărul participanţilor.

Legenda spune că toţi studenţii la Drept au participat la cel puţin o ediţie. Îmi place să văd oameni implicaţi, îmi place faptul că studenţia nu se rezumă la cursuri şi seminare, iar voluntariatul este un mod de a-ţi găsi inspiraţia în tot ce te înconjoară. Recomand bobocilor să participe la proiect, să ia parte la toate activităţile, să asculte îndrumările şi sfaturile colegilor mai mari şi să încerce să se implice cât mai mult în tot ce va urma. Motivarea o vor găsi în timp ce vor urca treptele interminabile de la facultate.

Eu închei aici. Proiectul a debutat de câteva ore. Va fi GENIAL!

#ISFS16 #bethere

                                                                                                                               

 Patricia-Elena Pîinicică, grupa 213