1 octombrie 2013. Într-o zi ploioasă, urci pentru prima dată treptele (multe și parcă un pic cam grandioase pentru liceul mult mai mic cu care erai obișnuit) Facultății de Drept. Oameni mulți, însă pe care ești curios să îi cunoști. Aula Magna, freamăt, așteptări, emoții, întrebări, discursuri, profesori, colegi, speranțe și un pic de frică pentru ce îți va rezerva viitorul – nu poți prezuma nimic absolut.

12 iunie 2017. Într-o zi plină de soare, urci pentru ultima dată treptele (puține, în alergarea ta spre viitor și care parcă s-au terminat un pic prea repede) Facultății de Drept. Oameni mulți ce ți-au devenit prieteni, cu care îți vor rămâne mereu amintirile. Aula Magna, freamăt, așteptări, emoții, întrebări, discursuri, profesori, colegi, speranțe și un pic de frică pentru ce îți va rezerva viitorul – nu poți prezuma nimic absolut.

Ce s-a întâmplat între?

Se zice că dragostea durează trei ani. La Drept, ea durează patru J Întrebarea primită în patru ani mai des decât la examenele orale și la care se aștepta un răspuns mai concret, aplicat, scurt și eficient decât acolo a fost “De ce m-ai sfătui să dau la Drept?”

Nu aș sfătui pe nimeni să dea la Drept. Pentru că nu poți explica de ce iubești ceea ce iubești cu adevărat. Nu poți explica nopți nedormite la examene care nu sunt doar de trecere. Nu poți explica curiozitatea de a citi “câteva” sute de pagini în plus la materia care te pasionează. Nu poți explica faptul că profesorii îți devin modele de viață, titani ai dreptului cu suflete mari. Nu poți explica ambiția de a fi cel mai bun, nu în fața altora, ci în fața ta. Nu poți explica luptele cu tine însuți, pentru că dreptul este despre limite. Nu poți explica propriile bătălii, în care ești un maratonist singur într-un deșert pustiu, care își impune să mai alerge.

Nu poți explica bogăția de a lega prietenii – îmbogățire fără justă cauză. Nu poți explica sentimentul imens de bucurie de a fi voluntar – e un contract care se încheie pe durată nedeterminată în sufletul tău. Nu poți explica liniștea (dintr-un uragan) de a urca, obosit, în fiecare dimineață, acele trepte, știind că ai făcut poate cea mai bună alegere din viața ta de până acum. Nu-ți poți explica amintirile, munca, așteptările, neliniștile, nervii consumați, efortul.

Nu poți explica călătoria. Pentru că Facultatea de Drept este o călătorie care nu se poate povesti, ci pe care o trăiește fiecare.

Miruna Stoian