Cel mai adesea cunoaşterea se transmite prin intermediul clişeelor. Este calea cea mai sigură spre a ajunge în minţile oamenilor atunci când dorim să promovăm ceva, să construim o anumită imagine asupra unui lucru. Clişeele nu sunt altceva decât adevăruri îndelung verificate. Fie că vrem, fie că nu, suntem înconjuraţi de aceste adevăruri convenite. Ele reprezintă identitatea unei comunităţi şi, prin urmare, acestea trebuie repectate. Facultatea noastră nu a fost lipsită de aceste clişee, iar ele au fost foarte uşor luate ca atare şi acceptate, ca o imagine a identităţii noastre.
- “CEA MAI PRESIGIOASĂ FACULTATE DE DREPT DIN ŢARĂ”
Cred că acesta este prima sintagmă cu care a fost întâmpinat orice student la facultatea noastră. A devenit un fel de bun-venit. Cursurile, seminarele din primul semestru au început întotdeauna cu felicitări, profesorii au ţinut să ne încurajeze şi să ne amintească faptul că dacă am trecut cu bine de primul pas, destul de dificil – admiterea – atunci suntem pe drumul cel bun, suntem printre cei mai buni şi putem mai mult. Chiar dacă la acea vreme ni se părea că admiterea este cel mai greu lucru, am învăţat că există un principiu în Drept conform căruia “qui potest plus, potest minus” (cine poate mai mult poate şi mai puţin). Aveam să aflăm mai târziu că lucrurile se complică abia de acum.
- “CODUL CIVIL ESTE BIBLIE”
Îl porţi tot timpul în minte şi în geantă.
- “V-AŢI TRECUT ÎN REGISTRU?!”
Dacă obişnuieşti să înveţi la sala de lectură a facultăţii probabil că ştii despre ce vorbesc şi nu de puţine ori te-ai întâlnit cu această întrebare cu nuanţă imperativă. Poţi să intri şi să ieşi din sală din diverse motive de 154924 de ori, însă de fiecare dată vei fi întrebat de doamna cu parul argintiu şi cu faţă indignată dacă ţi-ai trecut numele în acel registru de la intrare. Probabil că nu vei putea răsfoi Codul Civil liniştit până nu duci la îndeplinire această condiţie suspensivă. De asemenea, dacă seara, dupa ora 20:00, te afli în facultate să înveţi, trebuie să îţi treci datele personale COMPLETE într-un registru aflat la intrarea în facultate.
- “AMOR SOCIETATIS NOSTRA LEX”
Această expresie latină am învăţat-o din primele zile de mentorat şi şi-a găsit sensul când preşedintele actual al Asociaţiei Studenţilor în Drept ne-a dezvăluit că pentru el “ASD-ul este o stare de spirit”. Odată ce începi să faci voluntariat, te cuprinde o grijă faţă de societate, faţă de cei din jurul tău, iar singurul mod prin care poţi schimba ceva este să iubeşti ceea ce faci, să fii motivat să îi ajuţi pe ceilalţi, să le oferi un loc mai bun.
- “STUDENTIUS”
Acesta este produsul Departamentului Comunicare din cadrul ASD-ului şi este o reprezentare abstractă a studentului în general, a tuturor trăirilor lui. Lansat în prag de sesiune, Studentius se bucură acum de aprecierea tuturor, merge la serate şi trece prin diferite stări din apropierea sesiunii de la teamă, panică la speranţă.
- “SUITS”
Legenda spune că nu eşti student la Drept dacă nu te uiţi la Suits. Este un serial cu şi despre avocaţi, despre dorinţa de a reuşi şi a deveni cineva într-o societate în care banul este stăpân. Clişeistic, dar este un serial captivant.
- “INSTAURARE, MENŢINERE ŞI EXERCITARE”
Am învăţat că Dreptul constituţional cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale care apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stat. Aceste trei cuvinte-cheie au ajuns să ne urmărească pe tot parcursul semestrului, în cele mai lungi definiţii. Opiniile pe care le expuneam în primele seminare conţineau aproape de fiecare dată această sintagmă, astfel că devenise salvatoare în cazul în care nu reuşeai să îţi aminteşti nimic pe moment. “Te afli în dificultate? Nu-i nimic, avem instaurare, menţinere şi exercitare“.
- “SELFIE CU #MAGNOLIA”
Când apar în facultate afişele ce anunţă serata primăverii, atunci ştim că şi natura ne este solidară şi vedem cum înfloreşte frumoasa magnolie din faţa facultăţii. Este valabilă şi reciproca acestui principiu. În această perioadă magică în care totul revine la viaţă (natura, după o iarnă grea şi studenţii după o sesiune şi mai grea), reţelele de socializare abundă de fotografii cu această floare nobilă, care iubeşte soarele. Anul acesta am făcut cunoştinţă şi cu o echipă de recruţi din partea Asociaţiei Studenţilor în Drept, Magnolaţii. Aceşti studenţi au avut un simţ al umorului foarte dezvoltat şi s-au lăsat inspiraţi de parfumul florii, alegând-o ca simbol al echipei.
- “AI SĂ ÎMI SCHIMBI 10 LEI?”
A devenit un clişeu pentru mine când eu însămi am început să rostesc această frază în repetate rânduri. Cei care mănâncă de la tonomat vor înţelege.
- “HAI LA DISSESCU!”
Cafeneaua Dissescu este locul în care evadăm puţin din agitaţia zilnică şi ne răsfăţăm, fie cu o cafea, fie cu ceva dulce.
Patricia Elena Pîinicică , grupa 113