A
alerg vb. I. intranz. după cuvintele ce m-ar lăsa să fiu iar eu, după ochii ce m-ar privi aprobator – n-ar nega ceea ce se constituie în ființa mea, după mâinile ce mângâie, nu care, într-un gest necugetat, m-ar îndepărta subit, după vocea caldă ce îmi alintă timpanul cu „te iubesc”-uri și „am încredere în tine”-uri, nu cu „pleacă”-uri. Dar după mine însămi când alerg?
B
bemol s. m., căci nu mă avânt în decădere, ci doar o aștept, programatic, să mă cuprindă și să mă smulgă într-un angrenaj de furie și mister – atât mi-aș mai dori. Nu concep să implor vreo entitate să mă oblige să cobor de una singură de pe piedestalul unde am fost așezată – nu de alta…doar am frică de înălțimi. Mi-am dorit vreodată oare să mă cocoț acolo?
C
cantitate s. f. neglijabilă îmi doresc să fiu câteodată, să nu mă vadă nimeni, să rămân neauzită, mișcările să-mi fie trecute cu vederea.
D
dialectică s. f. a sinelui degeaba încerc să fac. Să-mi spui tu cum mă vezi pe mine, căci în spațiul ăsta închis al existenței mele nu am loc și de adevăr – mă sufocă.
E
elementar adj. este să te faci de unul singur fericit. Vezi tu cum te descurci, important e să nu depinzi de nimeni; e mult mai productiv. Nu-mi mai pun speranța în oameni, refuz să-mi mai fac așteptări…dar de mâine, azi mi-e bine și așa.
F
frică s.f. nu mi-e de multe lucruri, dar de mine sunt înfricoșată. Și de gândaci.
G
gustul s.n. omului nu-l discuți, e treaba lui dacă – nu pot să cred că mănânci fistic…
H
hartă s.f. îmi erai în lumea asta și acum că nu mai ești umblu dezorientată ca o cârtiță ieșită la lumină. Mă poți oare încă ghida de acolo, de unde ești tu? Și dacă da, ce mai aștepți? Mi-e dor de străzile înguste și potecile alunecoase pe care mă sfătuiai să nu mă duc, dar și de bulevardele luminate de înțelepciunile tale. Tare m-aș mai pierde în scările de bloc ale sincerității tale, iar blocurile-turn acum mă intimidează, or tu mereu îmi spuneai să le cuceresc. Sunt în centru – centrez și dau cu capul, acum, rămasă cvasisingură, – dar mă pierd în circularitatea giratoriului. De ce mă întorc mereu de unde am plecat, acum, că nu-mi mai poți tu arăta ieșirea? Mi-e dor de tine.
I
inundație s.f. la subsolul blocului. S-a prăbușit într-însul și-acum molozul se îngrămădește să scape de la subsolul blocului. Nu e apă – ce credeai? Și pe mine m-a inundat tristețea, curgeau șiroaie-șiroaie toate sentimentele de la mine din suflet și credeam că voi secătui cât ele se prelingeau spre subsolul blocului. Ce țeapă! cred că voi pleca și eu să văd ce se întâmplă în subsolul blocului.
J
jurământ s.n. n-are sens să fac, oricum nu ne mai doare pe niciunul de ce-ar fi însemnat. Jur doar ca să nu spui că nu-mi pasă, pentru a te convinge că sunt atentă la ce zici, numai să nu-ți las vorba în vânt – știi că-mi place să am ultimul cuvânt. Adevărul e – și jur asta – că-mi pasă încă, chiar dacă părea că nu ascult, că mereu sunt atentă la tot ce mișcă în jur, chiar dacă părea că sunt în lumea mea, că îmi place pe bune să am ultimul cuvânt. Pentru că lumea mea e lumea ta și lumea ta e astă lume indiferentă și neatentă și căreia, frate…îi place să aibă ultimul cuvânt.
K
kaliu s.n. – important în conducerea nervoasă. Potasiu îmi erai și tu mie, căci simțeam o amorțeală caldă când nu erai prin preajmă. Și-acum ce aș vrea oare să fac? Am o cutie cu suplimente obosite pe masă – prospectul zice să le iau după ce mănânc – dar potasiul pur aș vrea să-mi fie hrană. Unde ești?
L
lună s.f. plină și-un singuratic nor ce plutește, dus de vânt, în eterul cerului. Simt și eu că sunt pe-un norișor și norișorul în cer și cerul înfurtunat. Aud și eu șuieratul vântului și vântului îi e frică de tunet și tunetul răsună. Tresar și eu de frig și frigul vine cu ploaie și ploaia plouă. Și norul singuratic pleacă și plec și eu cu el și mi-e frică unde mă va duce, dar sper să nu dau de vânt gonit de tunet și de frigul ploii, că fug să mă ascund pe după luna plină și de acolo mă mai scoți la primăvară…
M
muzică s.f. aud în noapte învelindu-mă cu căldura sufocantă emanată de calorifer – merg să-l închid. Aud muzică și-mi spun că sună ca și cum îi cad toate notele muzicianului de pe portativ. Apoi mă sui și eu pe portativ și le văd luptându-se: de ce, do-mle, mi-ai furat iubirea? Re-pet, nu eu am fost! Doar spune-mi adevărul, te rog! fa-ptul concret se rezumă la atât: nu cred c-o mai vezi înapoi. Și-o sol-uție pentru mine ai? Culege la-urii iubirii ce-a fost și consolează-te. Si-gur treci peste repede! Și-altă do-rință de la mine ai, după ce mi-ai luat tot?
Cobor de pe portativ și mă învelesc cu iubirea. S-a făcut frig de când am închis caloriferul.
N
nimeni pron. neg. nu poate să-mi spună ce să fac. Doar tu. Ție îți dau voie.
O
oraș s.n. cuprins de foc și eu alerg spre tine, draga mea prietenă. îmi iau tălpile foc pe trotuar, inhalez fum în prostie, am cenușă în saboți…dar ajung la tine, într-un final. și tu mă întrebi, senin și serios: dar te-am chemat?
P
piersicuță s.f. aș vrea să fiu, în coșul cu fructe, să mă amestec printre celelalte piersicuțe, să vorbesc cu strugurii și să șușotesc cu merele. Dacă vine vreo pară, n-o bag în seamă, m-a vorbit de rău pe șustache acum vreo două veri. O să o ignor și-o să mă amestec printre celelalte piersicuțe până mă recunoaște cineva după pata aia neagră de pe umărul meu de piersicuță. O să fiu sub acoperire până începe să mi se ducă aroma prin tăietura aia de mi-a făcut-o copilul cel obraznic când se juca prin bucătărie. Și atunci, deși mi-ai recunoscut pata de umăr, o să uiți de această piersicuță, căci iubeai doar efemerul înscris în coaja mea fragilă.
Q
chintal s.n. – atât de greu se simte să admit că am greșit. Da, am greșit, zic, după care cu greu mă ridic, strivită, de sub povara înfrângerii. Da, am greșit, și, melodramatică, întind o mână să mă ajute cineva să mă ridic. Da, am greșit…și ridic într-un deget chintalul ce m-apasă și-l arunc cât colo și, strivită și melodramatică, îți întind ție mâna să te ridici.
R
rămâi vb. III intranz. măcar până-mi dau eu seama cum se funcționează fără tine. Mai rămâi doar un minut.
S
sfârșit adj. – căci nu mi-au mai rămas cuvinte (la propriu).
Ana-Maria Bulancea, departamentul MPR