Despre experiența mea ISFS19
Căștile în urechi și pasul grăbit, așa mă îndrept spre restul vieții mele. Un aer rece mă lovește când urc spre realitatea Eroilor. Poate e un semn. Trec stradă, după stradă și în graba mea observ zâmbete strâmbe. Zâmbesc înapoi cu reținere. „Cine spune că oamenii sunt răi n-a simțit căldura unui zâmbet străin într-o zi încărcată de emoție așa cum e astăzi”, îmi spun. Intru pe porțile micuțe și nu mă pot îndepărta de gândul că poate au fost făcute în așa fel încât să lase grandoarea clădirii să ocupe rolul special în scena bulevardului Kogălniceanu.
Mă uit în jur și, deși am mai fost aici, totul pare atât de străin. Așa se simte siguranța? Ultima dată când am urcat aceste scări nu știam dacă o să le mai revăd vreodată. Acum știu, îmi voi tocii vârful pantofilor urcând și coborând în fiecare zi. „Străini”, mă gândesc cu disperare când văd fețele celor deja prezenți. Ai fi crezut că străinii sunt reci, că se uită ciudat la tine, dar nu. Remarc câteva fețe zâmbitoare. Vin spre mine și deodată mă îngrozește gândul de a rosti vreun cuvânt. „Prieteni”, mă gândesc, „vom fi prieteni”.
Așa mi-a trecut prima săptămâna, am început cu dreptul. La început, ei ne promiteau că o să învățam să fim studenți, dar eu n-am simțit asta. M-au învățat să fiu prietenă, să fiu colegă și pentru asta le mulțumesc. Nu aș fi crezut că un grup pestriț de oameni îmi vă oferi o busolă cu care să îmi încep călătoria într-un timp atât de scurt. Acum simt că-i știu, simt că împărtășim mai mult decât un vis, știu că o să mă uit în ochii lor peste ani și ani și îi voi numi familie. Am atâtea de învățat de la ei, dar pot promite că și eu le pot oferi puțin din puținul pe care l-am furat din lumea asta și l-am pus la păstrare în suflet.
Nu știu dacă am învățat să fiu student, gândul încă îmi provoacă fiori, dar un lucru e sigur. Am învățat cum pot învață să mă descurc în lumea asta nouă care se ascunde în inima Bucureștiului.
Cobor repede, repede pe scările de la metrou. E o nouă zi, ar fi bine s-o încep cu dreptul.
Răcăreanu Cătălina-Ruxandra, anul III
O zi de-a dreptul de neuitat
Era toamna 2019 și mai era doar o săptămână până începea facultatea (și acum mă trec fiorii doar gândindu-mă la acea perioadă). Cum nu știam cu ce se mănâncă Dreptul, am vrut să profit cât se poate de mult de petreceri, ieșiri, tot felul de activități care strigau că încă este vacanță, așa că am participat la ISFS. Pe vremea aceea nu știam exact ce înseamnă și ce presupune, singurul lucru de care eram sigură fiind faptul că urma să îmi fac prieteni, oameni cu care urma să îmi petrec următorii 4 ani. Era o zi minunată de luni, 23 septembrie, și chiar dacă nu sunt o persoană care iubește zilele de luni, am adorat acea zi, cu toate evenimentele petrecute, bune și rele.
La ora 10 trebuia să ajung la facultate pentru a participa la workshop-urile organizate de oamenii din ASD și, pentru că sunt o persoană punctuală, am plecat cu o oră mai devreme de acasă cu scopul de a lua și o cafea pe drum. Mi-am comandat aceeași cafea ca întotdeauna, iar de data asta era diferit gustul pentru că aveam emoții din cauza faptului că era primul contact pe care urma să îl am cu facultatea și nu voiam să fie un eșec, având în vedere că nu cunoșteam nicio persoană și pentru că eram o persoană destul de emotivă, care nu se băga în seamă atât de ușor. De aceea, din cauza stresului și a emoțiilor, s-a întâmplat să dau toată cafeaua pe mine pentru că nu pusesem cum trebuie capacul. M-am uitat la ceas crezând că am timp să mă duc să mă schimb, dar din păcate eram în întârziere din cauză că metroul întârziase ceva și am stat vreo 10 minute încercând să scot cât de cât acea pată. Astfel, am realizat că hanoracul pe care îl luasem în cazul în care va fi răcoare, îmi va fi de folos.
Am ajuns la facultate și surpriza a fost că am întârziat 5 minute, iar în curte nu mai era nimeni, așa că instinctul meu a fost să mă întorc acasă pentru că deja ratasem activitățile. Surpriza și mai mare a fost că mai rămăsese un singur grup afară, iar doi dintre voluntari m-au invitat să fac parte din el pentru a participa la activitățile pe care ni le-au pregătit (deși nu sunt o persoană foarte norocoasă, pot spune că atunci chiar am avut noroc). Primul workshop la care am luat parte a fost Budget Management, despre care îmi aduc aminte și acum felul în care s-a desfășurat și câte lucruri utile am aflat în acea zi despre gestionarea bugetului. Cu ocazia sa, mi-am făcut câțiva prieteni, cu care mai târziu am ajuns să fiu în același departament în asociație sau chiar în serie. În momentul acela îmi dispăruseră toate emoțiile și toată anxietatea generate de acest „nou început’’, iar în zilele care au urmat am devenit și mai confortabilă cu situația cu care mă confruntam: de a fi studentă la Drept.
Pot spune că acea zi, pe cât de ghinionistă a părut, pe atât de grozavă a fost. Participarea la ISFS mi-a oferit cel mai minunat lucru: de a face să îmi placă studenția la Drept datorită oamenilor faini pe care îi cunoscusem în acea săptămână. A fost o zi de luni epuizantă, dar distractivă, pentru că am petrecut timp de calitate cu niște oameni care în scurt timp au devenit importanți și speciali. Cu alte cuvinte, am învățat să fiu studentă la Drept.
Ivănescu Ana, Anul III
Un nou început
De fiecare dată când vorbesc despre experiența ISFS mă cuprinde o emoție super puternică, iar entuziasmul mi se citește în privire. De ce? Pentru că ISFS a inițiat cele mai puternice și frumoase legături cu oameni, care mai târziu s-au dovedit a-mi fi unii dintre cei mai buni prieteni. ISFS mi-a oferit sentimentul de apartenență și tot sprijinul de care aveam nevoie pentru a porni cu încredere pe un nou drum. Știu, pentru mulți va suna clișeic, dar sunt sigură că, odată ce veți trece prin această experiență, veți înțelege cu exactitate la ce mă refer.
Făcând parte din generația care a experimentat primul an de facultate doar online, entuziasmul meu în legătură cu viața de student era aproape inexistent. Deja știam că nu mă voi muta la București și că va trebui să amân începutul unei etape pe care am așteptat-o atât de mult timp. Văzând evenimentul ISFS pe Facebook, m-am gândit că ar fi o ocazie bună să iau un prim contact cu locul în care urma să îmi petrec următorii ani, așa că am completat formularul de înscriere.
În una din zile am ieșit la Berăria H, loc în care am interacționat cu zeci de persoane, unele pe care nu le mai văzusem niciodată sau cu care mă întâlnisem după mult timp. Plimbându-mă din masă în masă pentru a cunoaște cât mai multe persoane, am ajuns la masă cu niște vechi amici care mi-au făcut cunoștință cu o altă prietenă de-a lor. O întâlnire care la acel moment părea total nesemnificativă a fost, de fapt, întâlnirea care mi-a adus una dintre cele mai frumoase și puternice prietenii. ISFS-ul mi-a oferit o cea mai bună prietenă, o colegă de apartament, dar și un om care făcut primul an de facultate cea mai frumoasă etapă de până acum.
Acesta este doar unul dintre motivele pentru care experiența ISFS are un loc atât de special în inima mea și pentru care aleg să o împărtășesc, atunci când am ocazia. ISFS mi-a oferit speranță, m-a făcut să simt că sunt înconjurată de iubire, empatie, înțelegere. A fost fix motivația de care aveam nevoie să cred că ceea ce urmează să se întâmple în viața mea va fi ceva extraordinar, dar, cel mai important, m-a ajutat să creez legături cu oameni pe care am ajuns să îi iubesc atât de mult.
Iancu Corina, Anul II