Cine nu știe asta deja, ușile Facultății de Drept nu se închid după terminarea orelor de curs sau de seminar, ele rămân larg deschise toată noaptea pentru toți cei ce vor să învețe. Numărul de săli deschise este relativ limitat, depinde de perioada în care te gândești să faci o vizită nocturnă palatului: cu cât este mai aproape sesiunea, cu atât numărul sălilor disponibile noaptea crește, e un raport direct proporțional.

Deși nu credeam că voi spune vreodată asta, Facultatea de Drept a devenit un fel de a doua casă pentru mine. Metafora asta, comparația sau cum vreți voi să îi spuneți, mi-a displăcut dintotdeauna, încă din liceu. Sentimentul acesta s-a conturat și mai puternic  în anul I, când fugeam de orele petrecute suplimentar la facultate ca strigoiul de usturoi. Dar cine a zis niciodată să nu spui niciodată, mare înțelept a fost. Deși abia se face o lună de când vin la facultate noaptea, eu simt ca a trecut cel puțin un an. Când înveți, la drept, timpul are tendința de a se dilata și contracta în același timp (un fenomen inexplicabil, cel puțin pentru mine).  Holurile, sălile, scările, toate arată diferit în lumina nopții și a zorilor de zi. Am ajuns să cunosc fiecare cui din bancă, să recunosc ușa care scârțâie și să știu unde este localizată fiecare priză.

În fiecare seară desfășor același ritual: ajung  aproximativ  în jurul orei 22:00; semnez registrul, unde mereu pun o oră de plecare mult prea ambițioasă pentru potențialul meu (gen 6-7 dimineața, când aproape de fiecare dată pe la ora 5:00, cel mult, deja dorm cu capul pe bancă sau catedră); după care caut sala. Cel mai important pas îl reprezintă alegerea sălii, care nu se face deloc întâmplător. Pentru a alege sala potrivită este nevoie de o analiză în detaliu a stării de spirit din momentul respectiv:

  • Pentru nopțile în care simți că nu vei face mare lucru: recomand sala 27.Acolo aproape mereu vei întâlni un student de anul IV, îngropat în teancuri de foi și cărț Rolul lui este foarte important în procesul tău de învățare, fiind atât unul motivațional (vezi și tu că se poate ajunge în anul IV), cât și unul moralizator (nu prea îți mai vine să te plângi când vezi cu câtă demnitate face fața Sfântul student de anul IV oceanului de informații);
  • Când ai de recuperat ultimele episoade din serialele preferate: recomand sala 116 –acustică extraordinar de bună și lumină difuză, aproape romantică;
  • Când simți că se anunță o noapte productivă: recomand sălile 120,124 și 114 – lumină foarte bună și bănci relativ comode, cât să nu adormi pe ele;
  • Nu recomand: statul la catedră; oricât de frumos ar părea, este prea comod! Abandonați locul și nu cedați tentației! La catedră se doarme cel mai mult.

În jurul orei 3:00, de cele mai multe ori, rămâi singur, dacă nu în facultate, cel puțin în sala în care te afli. Și odată ce conștientizezi asta, lucrurile parcă prind o notă sobră și tristă. Ceasul, care de cele mai multe ori nu oferă ora exactă, începe să ticăie mai tare, un bec clipocește sau și mai rău se arde, ușile scârțâie fără motiv, vântul se întețește indiferent de anotimp și pașii se aud în ecou. Câteodată mai verifică și paznicul atmosfera, și inima îți ajunge acolo unde îți sunt și ochii, în gură.

Pe la ora 5:00, deja dormi, cu ochii deschiși sau închiși, depinde  acum de fiecare cum stăpânește arta dormitului în fund. Somnul nu este unul foarte odihnitor, dar acele 20 de minute sunt suficiente pentru a-ți permite să te târâi până la stația de metrou/RATB. Bineînțeles, că în orice știință, există și oameni care ating performanțe: stau până la 7:00 dimineața, nu părăsesc sala decât de două ori pe noapte, nu dorm, nu se uită la seriale, nu stau pe Facebook, beau puțină apă (să nu fie nevoiți să meargă prea des la toaletă) și nu sunt distrași de măscăricii ca mine, care își fixează cureaua la ceas, își curăță pantofii sau numără elmenții de la calorifer.

Să fie cu noroc în sesiune!

Gianina Istrate, grupa 213