Nu cu mult timp în urmă am realizat ceea ce urmează să scriu aici.
Lumea e într-o continuă mișcare, se organizează diverse evenimente, iar oamenii își creează amintiri și se întâlnesc cu diferite ocazii, ca să petreacă timp împreună.
Sunt sigură că așa cum eu am experimentat această teamă (FOMO — fear of missing out), și unii dintre voi ați făcut-o la un moment dat. Nu, FOMO nu e vreo boală incurabilă, ci este acel sentiment că lumea merge înainte, că se petrec o grămadă de lucruri în jurul tău, iar tu nu participi și nu știi ce se întâmplă.
Ca să împărtășesc puțin din experiența personală, cred că acest FOMO are o sursă destul de veche și, anume, e înrădăcinat în anii de dinainte de a fi în liceu. Pe atunci, eram o fire extrem de timidă și nu reușeam să mă implic în câte lucruri mi-aș fi dorit. Am simțit dintotdeauna că sunt înconjurată de oameni foarte sociabili, care au o viață mult mai interesantă decât a mea. Deși îmi doream cu totul altceva de la viață, nu reușeam să trec peste temerile mele și să ies în lume, să fac ceea ce îmi place.
Când am ajuns la facultate toate lucrurile acestea s-au schimbat. Am început ușor, ușor să îmi fac prieteni, să iau parte la diferite activități și să am curajul să duc la bun sfârșit ceea ce îmi propuneam. Inclusiv Asociația m-a ajutat enorm în această privință și abia aici am reușit să fiu o persoană mai deschisă, care să reușească să treacă peste temeri.
Pentru că ratasem destul de multe experiențe în trecut, la facultate mi-am propus să nu se mai întâmple lucrul acesta. Am fost constant implicată, constant acolo pentru oameni, constant acolo ca să „recuperez zilele pierdute” când nu aveam curajul necesar pentru a face ceea ce îmi plăcea.
Acest FOMO a avut efecte pozitive, pentru că tot ceea ce am realizat și toate activitățile la care am participat în ultimii ani m-au ajutat să mă dezvolt și au adus oameni aproape de mine. Am realizat, însă, că FOMO poate avea și „efecte adverse”. Unul dintre ele este că ajungi la o suprasolicitare, lucru pe care l-am resimțit de curând. Da, este frumos să fii acolo tot timpul, da, este minunat să mergi și să faci tot ce îți propui, să bifezi toate lucrurile de pe listă, să știi ce se întâmplă în jurul tău, dar este bine să existe și limite. Iar singura persoană care poate impune aceste limite ești chiar TU.
În ultimele luni m-am plâns de multe ori oamenilor apropiați că nu mai pot și, cu toate acestea, am continuat să duc la capăt toate responsabilitățile asumate. Rezultatul? Ei bine, am atins toate obiectivele stabilite de mine, dar, în același timp, am pierdut din vedere un lucru important: timpul acordat mie.
Așadar, este în regulă să ai FOMO dacă te ajută să participi și să fii mai implicat în activități decât erai înainte. Însă, te sfătuiesc să nu exagerezi și să ajungi la polul opus: acela de a fi prezent la tot și la toate, iar în final să te epuizezi. Este posibil să nu reușești să duci la capăt lucrurile așa cum vrei sau chiar să ajungi să te pierzi pe tine în încercarea de a recupera timpul irosit și de a nu regreta încă o experiență pierdută.
Înainte de a lua o hotărâre, întreabă-te „de ce” vrei să afli o informație sau „cu ce scop” vei participa la respectiva activitate. Dacă singurul motiv pe care ți-l oferi este acela că îți este teamă că vei rata ceva, atunci te confrunți cu FOMO. Nu te descuraja, totuși, căci acest sentiment îți poate aduce oportunități și foarte multe momente frumoase. Iar dacă se întâmplă să treci acea limită despre care vorbeam în paragrafele anterioare, rămâi cu o lecție importantă: FOMO va reprezenta „răul necesar” sau sentimentul care îți va deschide ochii și care te va ajuta să conștientizezi că e în regulă să nu fii prezent pretutindeni.
Raluca Stroescu, anul IV, departamentul Marketing&PR