Inside the criminal mind

În data de 12 martie a avut loc conferința „Inside the criminal mind”, organizată de Asociația Studenților în Drept, unde studenții au avut onoarea de a-l întâlni pe Alexandru Poroșanu, comisar-șef al poliției și șeful Serviciului de Cercetare la fața locului, la Institutul Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În domeniul aplicării legii și al justiției penale, profesioniștii se confruntă adesea cu dileme morale și riscuri personale. Interacțiunea cu persoanele care au comis infracțiuni necesită un echilibru delicat între empatie și rațiune. În cadrul conferinței, Alexandru Poroșanu, un practician cu vechime, a împărtășit perspective din experiențele sale, descriind natura complexă a acestei munci dificile. 

Alexandru Poroșanu: În decursul anilor care au trecut, am avut plăcerea și onoarea să întâlnesc foarte mulți oameni ca voi, cu care am lucrat cot la cot și de la care am învățat multe. Primeam întrebări despre cum am ales să fac munca aceasta și spuneam: ea m-a ales pe mine. Eu împreună cu această meserie facem o treabă bună. De ani conduc Serviciul de Cercetare la fața locului al Institutului de Criminalistică. Serviciul pe care îl conduc este format din 12 persoane. Astfel, echilibrul cu viața personală devine dificil, iar de fiecare dată când există probleme în țară, eu și echipa ne deplasăm spre locul respectiv. De exemplu: cazul Caracal, incidentul de la Colectiv, accidente aviatice etc. Domeniile sunt foarte vaste. Cercetarea la fața locului este izvorul probelor. Dacă nu este făcută corespunzător, cât mai cu tact, atunci o să fie mari probleme în procesul penal care va urma. Cam câte crime sau omoruri credeți că sunt comise în România anual?

Răspunsurile participanților au variat între 50-300.

Alexandru Poroșanu: Aproximativ 200-300 de cazuri, iar undeva la 10% sunt destul de grave. Vorbim de persoane care au vrut să facă lucrul acesta sau de cele care nu au vrut, dar au făcut acțiuni pentru a-și ascunde fapta. Trebuie să intrăm în mintea lor în momentul acela. Criminalistică se ocupă cu probele. Este acea unitate a poliției care ajunge la fața locului și se îmbracă în alb. Sunt proceduri de protecție atât a probelor cât și a noastră, dar și proceduri de lucru în anumite condiții și cum reacționezi: când cineva s-a sinucis, când este împușcat sau chiar lovit de fulger. Sunt undeva la 80 de proceduri în poliția română care guvernează această parte de lucru tehnic. Poliția judiciară este reprezentată de cei care completează echipa și se ocupă de investigații, audiază martorii, lucrează cu partea „vie“. Preiau toate informațiile posibile și împreună facem un tot unitar care funcționează foarte bine. Procurorii sunt cei care coordonează cazul atât din punct de vedere investigator, cât și criminalistic. Cam aceasta e imaginea muncii mele. Telefonul sună foarte des și de asta există șansa să spun că pot veni într-un anumit loc și cu o seară înainte să spun ca nu mai pot veni. Partea de minte cu tendințe criminale are o cheie, pe care noi, investigatorii, trebuie să o găsim. Care credeți ca este această cheie spre mintea unui criminal?

De la motivele care au stat la baza deciziei lor la detașarea lor de societate și copilăria, participanții au oferit răspunsuri diverse.

Alexandru Poroșanu: Cheia spre a descuia acea minte încâlcită care nu rezonează cu noi este alta. Nu o să v-o spun până la sfârșit, dar sper că veți descoperi voi care este aceasta. Trebuie să acceptăm de la început că acești oameni nu s-au născut criminali, ci au devenit ceea ce sunt la un moment dat, unii chiar pe fondul unor boli psihice.

Încă una dintre principalele teme discutate a fost ideea de a compromite valorile personale pentru a stabili conexiuni cu criminalii. Invitatul a menționat momente în care a trebuit să pășească pe acest teren delicat, subliniind complexitatea de a forma legături în timp ce rămâi fidel persoanei tale. 

Astfel, a revenit la întrebarea adresată anterior, și anume: Care credeți că este cheia spre mintea unui criminal?, iar răspunsul a fost dat – sufletul omului. Pentru a putea rezolva un caz și să obții toate informațiile necesare, trebuie să te apropii de sufletul criminalului, să îi afli latura sensibilă și astfel să îl faci să coopereze cu tine.

A urmat sesiunea de Q&A, unde domnul Poroșanu a răspuns cu plăcere la întrebările adresate de studenții curioși. 

• V-ați compromis vreodată valorile pentru a coopera cu un criminal? 

Da.

• În ce măsură vă bântuie ceea ce vedeți la muncă după ce ajungeți acasă? 

Am o soție foarte frumoasă și un copil nemaipomenit. Sunt foarte recunoscător. Pe de altă parte, încerc să nu-i încarc foarte mult și pentru acest lucru am nevoie de niște mecanisme pe care le folosesc cât de des pot: rugăciunea sinceră, foarte importantă, cântatul, conexiunea cu ceilalți, pentru că în general sunt o persoană extrovertită și îmi place să creez conexiuni, și meditația. În această branșă, dar nu numai, trebuie să știi să înțelegi și să te adaptezi, fără a te depersonifica, așa-numitul „mindfulness”, de a alege la ce reacționezi și la ce nu, o metoda de a te stăpâni pe tine însuți. În ceea ce privește amenințările, este important să realizăm că acestea sunt doar vorbe goale, trecerea la act s-a produs în doar 5% din cazuri, restul fiind doar intimidări servite pentru a invoca frica de a recurge la o autoritate.

• Aveți vreun caz care v-a marcat? 

Energia pe care o am mă îndrumă să nu am astfel de situații, dar sunt cazuri care au un impact foarte puternic. Spre exemplu: o mamă s-a sinucis cu toți copiii săi. În general, cazurile în care sunt implicați copii sunt cele mai tulburătoare pentru un om. Nu e ușor să vezi mâini de copii pătate de sânge. Trebuie să ai capacitatea să știi cum să vezi lucrurile.

• După ce este stabilită acea legătură cu criminalul, ce se întâmplă? Criminalul se consideră nevinovat? 

În realitate, el nu doar pare că începe să creadă, ci el este convins de acest lucru. Conexiunea se stabilește în momentul în care nu judeci și ești sincer. El caută pe cineva care să empatizeze cu el, într-o oarecare măsură. Ce-i livrezi tu este ceea ce-l faci pe el să creadă.

• Ați făcut vreodată vreo greșeală în timp ce încercați să stabiliți conexiunea cu un criminal? 

Da. Mă regăsesc aici, pentru că în realitate o astfel de conexiune se face printr-un fir de reparare a greșelilor. Fiecare om e diferit, și atunci încerci până reușești. Este un joc, până la momentul când ajungi să-l câștigi. Aceeași întrebare i-am pus-o unei domnișoare medic foarte pricepută în munca sa, anume dacă nu îi este frică să dea rețete pentru medicamente greșite sau la care omul respectiv are intoleranță ori alergie fără să știe. Aceasta mi-a răspuns că aproape orice medicament pe care îl prescrii are antidot. Și aici este cam același mecanism.

• Ați dat vreodată de o personalitate complet atipică? 

Sincer, nu am dat până acum și nu cred că există astfel de persoane, pentru că oamenii caută să se conecteze cu ceva. Ei caută să aparțină cuiva. Trebuie doar să găsești frecvența la care vibrează omul.

• Au existat situații când, din cauza presiunii, ați sărit peste anumite lucruri? 

În realitate, toate lucrurile pe care le faci în viață au legătură cu deciziile pe care le iei. Oamenii sunt diferiți, fiecare are temerile lui. Deciziile pe care le iei țin de tine și ele sunt decisive pentru viitor. Ceea ce vă sugerez este ca indiferent de situație, nu lăsați pe altcineva să ia decizii în locul vostru. A lua o hotărâre incorectă este mai bine decât să lași pe altcineva să ia una în locul tău.

• A reușit vreodată un criminal să între în mintea dumneavoastră? 

E prima dată când mă gândesc la treaba asta și acum dau puțin timpul înapoi. Da, cred că da, dar cred că doar dacă se întâmplă lucrul acesta mă lasă și pe mine în mintea lor. Tu faci primul pas, apoi îi inviți și pe ei. S-ar putea ca toți cei cu care am lucrat să fi avut acces în mintea mea. În fiecare dintre noi există un mic criminal, un mic Einstein, un mic jurist. Nu trebuie să uiți niciodată cine ești tu. În general nu e greu să îți dai seama cine ești. Trebuie să fii doar acel om bun și de acolo ești tot. A oferi dragoste, empatie, zâmbete, a fi un om iertător și care nu judecă este îndeajuns.

În concluzie, invitatul a subliniat semnificația autonomiei personale și a repercusiunilor deciziilor în viață. A evidențiat importanța îmbrățișării umanității proprii în timp ce navighezi prin complicațiile lucrului cu criminalii – o călătorie plină de ambiguitate morală, tensiuni și perspective profunde asupra condiției umane.

Într-o lume în care întunericul se intersectează adesea cu lumina, cei însărcinați cu menținerea justiției trebuie să navigheze printr-un labirint de complicații cu mult curaj, compasiune și integritate neclintită.

Jupînu Sorina (anul II), Buftea Ioana (anul I), departamentul Marketing&PR