Cei trei invitați din cadrul conferinței, d-na Cristina Rotaru, dl. Alex Togan și dl. Eduard Ionilă au prezentat strategii de abordare ale uneia dintre cele mai temute probe din parcursul profesional al unui magistrat: interviul admiterii la INM.
În deschiderea conferinței, doamna judecător Rotaru a felicitat interesul ridicat al studenților pentru acest concurs și a încurajat cât mai multe persoane să participe, mai ales, pentru că numărul de locuri scoase la concurs a crescut în ultimii ani.
Pregătirea cu seriozitate și consecvență reprezintă, în opinia doamnei judecător, cheia reușitei la acest concurs. În continuare, a prezentat structura concursului, discutând despre fiecare dintre cele patru probe. Prima probă, cea teoretică, constă într-un test grilă, a doua, în redactarea rezolvării unei spețe, a treia, într-un examen psihologic, iar a patra este cunoscutul interviu.
Despre examenul psihologic, invitata a precizat că evaluează atributele necesare pentru o viitoare profesie de judecător sau procuror. Pare o probă controversată, pentru că studenți foarte bine pregătiți academic nu au promovat acest examen, însă doamna Rotaru a precizat că între un bun jurist și un bun magistrat nu poate fi pus semnul egalității. În magistratură este nevoie de un set de calități, cum ar fi rezistență la stres, putere de muncă susținută, calm, răbdare, disponibilitate, calități care se adaugă celor testate în cadrul interviului.
Despre interviu, ultima probă a concursului, sfatul vorbitoarei a fost că trebuie abordat cu încredere și naturalețe, fără a apela la tehnica de memorare a unor texte special pregătite dinainte. În ceea ce privește caracterul subiectiv al interviului, doamna profesor a precizat că este greu de evitat, dar nu are o pondere semnificativă, mai ales în condițiile în care criteriile de evaluare sunt stabilite într-un regulament din lege. Ca o noutate față de anii anteriori, interviul este filmat, nu doar înregistrat, oferind posibilitatea unei reevaluări de către o a doua comisie, în cazul contestării primului rezultat. Mai mult, proba interviului nu mai reprezintă parte din nota în funcție de care se face clasamentul final. El este un filtru, în sensul că nota nu este valorificată în medie, ci indică doar promovarea probei.
Un alt aspect esențial adus în discuție de invitată a fost pregătirea candidaților pentru interviu cu anumite persoane care oferă răspunsuri standard pentru posibilele întrebări. Problema cu acest tip de abordare este că uniformizează și lipsește candidații de spontaneitate și onestitate, atât pentru întrebările simple, cât și pentru speța de etică pe care trebuie să o prezinte. Poate cea mai bună pregătire pentru acest interviu, așa cum reiese din discursul doamnei Rotaru, este tocmai expunerea la experiențe cât mai diverse, de la lectura cărților de beletristică la evenimente culturale și petreceri, argumentând că, în ultimii ani, tendința dreptului este aceea de a deveni tot mai complex. Rezolvarea cauzelor în această materie nu înseamnă doar cunoașterea legii, ci presupune și o ancorare puternică în realitatea înconjurătoare.
Cel de-al doilea vorbitor, Alexandru-Radu Togan, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 și colaborator extern al Facultății de Drept, a început prin a povesti cum, în timpul studenției sale, experiența unui interviu la o casă de avocatură l-a ambiționat să-și îmbunătățească abilitatea de a vorbi relaxat în cadrul unei situații tensionate. Acest interviu e atât de stresant pe cât îl face candidatul să fie, a punctat domnul procuror. Totodată, este un interviu necesar, cu atât mai mult cu cât capacitatea unui magistrat de a se exprima, de a prezenta particular un punct de vedere, nu este antrenată de facultate, unde majoritatea examenelor sunt scrise. Proba interviului presupune inclusiv redactarea unei fișe de interviu, fișă pe care membrii comisiei o analizează pentru a discuta cu candidații, iar domnul procuror a oferit indicații utile despre cum ar trebui completată fișa respectivă pentru a lansa comisiei un subiect de discuție care este confortabil candidatului.
Un exemplu dat a decurs din cerința de a preciza o persoană reală care este model profesional, cultural și uman. Potrivit domnului Togan, este recomandată notarea a trei nume de persoane, câte una pentru fiecare aspect cerut, și motivarea puternică a alegerii făcute, prin prisma fapului că acea persoană a avut realizări semnificative în aria aleasă. De asemenea, el a subliniat că este important să se ofere comisiei răspunsuri formulate echilibrat, care să reflecte cunoașterea realității, nu utilizarea unor clișee de percepție. Tot în cadrul fișei de interviu, un alt punct important este completarea atentă a listei de hobby-uri, astfel încât să pună în valoare interesele și activitățile desfășurate în afara demersului academic, interese ce pot genera discuții cu membrii comisiei. Atât acea parte a interviului în care se comentează citatul ales înainte, cât și acea parte în care se rezolvă o speță de etică urmăresc aptitudinea candidatului de a analiza opțiuni, exprimarea punctului de vedere și onestitatea mai degrabă decât soluționarea propriu-zisă. Răspunsurile pentru întrebările comisiei nu trebuie să epateze, ci trebuie să reflecte personalitatea și motivația fiecărui candidat, chiar răspunsul „nu știu” fiind preferabil unuia care dorește să impresioneze. La fel, atitudinea relaxată, degajată, cât mai naturală (cu tot cu afișarea emoțiilor firești) reprezintă un avantaj.
Ultimul vorbitor, domnul Eduard Ionilă, auditor de justiție în cadrul INM, s-a adresat participanților în scopul de a demonta mituri cunoscute despre acest concurs și de a-i încuraja pe studenți să învețe „încă de la primul curs din facultate”. Pregătirea pentru o profesie juridică implică studiu susținut, dar și prezență în viața socială, pentru că un bun magistrat trebuie să înțeleagă toate mediile sociale din care provin oamenii cu care interacționează și cât mai multe tipologii umane, pentru a acționa adecvat în soluționarea problemelor dintre aceștia.
Alt mit demontat, potrivit căruia nu se poate promova examenul fără meditații, a adus în discuție experiența proprie a acestuia cu meditațiile pentru admiterea la INM. Problema pe care o scoate în evidență domnul Ionilă constă în crearea unor răspunsuri șablon, prin care candidații își pierd individualitatea, adică atuul. Ca și vorbitorul anterior, acesta a evidențiat importanța de a răspunde onest la întrebările comisiei.
Totodată, în opinia domnului auditor, completarea fișei de interviu cu nume de personalități-model sau cu hobby-uri necesită atenție, pentru că trebuie să spună ceva despre persoana care dorește să devină magistrat. De exemplu, alegerea unui exemplu cultural precum G. Hagi se poate dovedi defectuoasă, pentru că nu transmite foarte mult despre persoana respectivă (decât, cel mult, că iubește fotbalul). O altă sugestie a fost evitarea subiectelor controversate, ca religia, etica, războiul, în care e ușor de emis aprecieri tranșante. Ori, tocmai aprecierile tranșante sunt nedorite, pentru că dovedesc impulsivitate. Ceea ce urmărește comisia să vadă e un candidat ancorat în realitate, care deține cunoștințe din varii domenii și care are o viziune de ansamblu asupra societății.
Conferința s-a încheiat cu un sfat din partea domnului Togan, referitor la atitudinea pe care să o aibă candidatul în fața comisiei. Inițial, mă întrebam dacă lor le place de mine; schimbați un pic perspectiva: intrați acolo și gândiți-vă dacă vouă vă place de ei. Ideea asta, cel puțin pe mine, m-a scăpat de stres. Dacă te poziționezi mental, undeva aproape de ei, intri mai liniștit la interviu.
În final, cei trei invitați au răspuns și la câteva întrebări din partea publicului.
Care vor fi modalitățile de evaluare a culturii generale?
D-na Rotaru: Nu se pun întrebări despre operele unor autori, ci se observă modul de exprimare și coerența discursului.
În cazul nepromovării probei interviului, trebuie reluat întregul parcurs al examenului sau se poate susține, din nou, doar ultima probă?
D-na Rotaru: Se va relua tot parcursul examenului, însă un prim eșec nu trebuie să descurajeze candidații, pentru că intrarea din a doua sau a treia încercare este posibilă.
Acum că sunteți magistrat, care sunt trei calități esențiale pentru această profesie?
Dl. Togan: Integritatea, rezistența la efort, capacitatea de a lua decizii.
Dl. Ionilă: Curajul, empatia, integritatea.
Cum v-ați simțit în preajma interviului, după și până când au venit rezultatele?
Dl. Togan: E normal să simțiți stres, dar important e să nu intrați într-o pasă negativistă, care să nu vă dea voie să vă odihniți în noaptea de dinainte. Iar aici intervine utilitatea punerii în astfel de situații, eu m-am pus pe mine în tot felul de situații asemănătoare înainte de interviu. Ca exercițiu, când pregătiți interviul, nu doar gândiți-vă la ce vreți să ziceți, înregistrați-vă. E un exercițiu interesant aici, pentru că astfel vă puteți vedea pe voi, vă puteți îmbunătăți. Argumentul poate sună bine în mintea ta, dar când încerci să îl formulezi, observi unde mai ai de lucrat. Întorcându-mă la ideea inițială, dacă simți că ești pregătit, puține sunt situațiile în care vin întrebări la care să nu știi cum să răspunzi și să te pierzi. Dacă tu știi că ești capabil să dai un răspuns, poți să mergi cu încredere. Pe cale de consecință, nu te vei stresa prea mult după interviu, adică știi ce așteptări să ai. Pe scurt, faceți toate eforturile să fiți pregătiți pentru interviu.
Dl. Ionilă: Eu cred că cel mai important pentru interviu este să fii calm. Eu pe toată durata interviului am încercat să-mi păstrez emoțiile și continuam să transmit colegilor mei acea energie pe care comisia o simte. Să fii calm, să găsești metode, să bei apă, să iei o pauză, să-ți iei timp, nu trebuie să răspunzi instant. Trebuie să dovedești stăpânire de sine, care te va ajuta și în viitor, în profesie. Și ca procuror și ca judecător, trebuie să ai aptitudinea de a conduce ședința, de a te impune, dar în același timp de a comunica cu toți actorii implicați. Fiecare cu abordarea lui, eu sunt mai spontan, dar poate vă ajută să vă scrieți idei, deci puteți face și asta.
Ar fi controversat să alegem ca modele profesori din facultate?
Dl. Togan: Nu neapărat, dar recomandat să nu alegeți profesori care fac parte din comisie.
Dl. Ionilă: Da, evitați alegerea unor profesori care sunt în comisie. Eu am ales o persoană cu care interacționasem și cumva puteam să explic de ce este modelul meu profesional, vă recomand să evitați situațiile în care răspunsul arată că nu puteți veni cu alt model, deci structurați-vă foarte bine răspunsurile.
Maria Preoteasa, anul I, departamentul Marketing & PR