Fiecare proiect ASD aduce cu sine o nouă poveste și cu siguranță proiectul Law Journey își va lăsa amprenta în sufletul asociației pentru o lungă perioadă. Am reușit să vorbim cu participanții pentru a surprinde cu succes ceea ce a însemnat această experiență pentru ei.

Fără prea multe adăugiri, îi vom lăsa pe ei să ne descrie experiențele de care au avut parte atât în România, cât și în Estonia.

  • Ce v-a impresionat la Estonia? Cum s-a desfășurat săptămâna voastră acolo?

Matei Oltean: Deși e o țară care din multe puncte se aseamănă cu România, ceva ce m-a impresionat în mod special este digitalizarea. Mulți dintre noi am auzit despre digitalizarea acestei mici țări din nordul Europei, dar nu cred că ne dăm seama ce înseamnă asta cu adevărat. Toate informațiile sunt pe calculator, ei printează foarte rar, toată lumea folosește dispozitive electronice pentru orice, oricât de nesemnificativ ar fi. 85% dintre documentele din tribunalul din Tartu erau online. Gândiți-vă să scăpăm noi de 85% dintre hârtiile unei instituții publice! În plus, mai toată lumea are buletine electronice cu care pot să afle informații despre ei înșiși pe site-ul guvernului, pot să voteze, pot să se înscrie pentru orice activitate, pot să își deschidă o firmă etc.

Cât despre programul săptămânii: în prima parte a acesteia am vizitat instituții publice și case de avocatură. Am fost la Parlament, la Parchetul General, la Ministerul Educației, al Justiției și al Afacerilor Externe, la Ambasada României, la două societăți de avocatură de top din Estonia Cobalt și Sorainen – și la Tribunalul Tartu. În a doua parte a săptămânii am fost mai relaxați, programul a fost mai puțin încărcat și am plecat în Tartu. Acolo am vizitat Curtea Supremă, pădurea Taevaskoja și am participat la câteva activități de la zilele studenților – Mud Fighting – urmate de o petrecere de final desfășurată într-o parcare. A fost interesant să vedem că, în general, tinerii din Tartu preferau să meargă într-un bar, nu în club, pentru a se distra, ceea ce e total diferit de experiența din București.

Diana Mijică: Cred că oamenii au fost cei care m-au impresionat cel mai mult în Estonia. Am avut șansa să cunosc un grup de studenți extraordinari care au transformat săptămâna petrecută cu ei într-o amintire de neuitat.

Programul a fost fragmentat în două părți: cea formală, în prima jumătate a săptămânii și cea informală, în a doua jumătate. La început, în Tallinn, am vizitat cele mai importante instituții din Estonia: de la Parlament și ministere la procuratură și instanțele lor. Pentru că gazdele noastre s-au temut că programul ni se va părea prea formal și rigid, s-au asigurat ca în a doua parte a vizitei noastre să primim „the full Estonian student experience”, în cadrul Zilelor Studenților din Tartu.

Ilinca Leșovschi: Cred că „cel mai impresionant” este să vezi cât este de interconectat totul la ei, la propriu și la figurat. Ne-au povestit, de exemplu, despre cum merge doamna premier cu bicicleta prin centrul vechi de la cabinetul său și până la Parlament cu garda de corp în spate, tot la pedale și despre cum au implementat e-votingul inclusiv în supermarketuri ca să ajungă la oameni cât mai repede și mai eficient. Ca să vă faceți o idee, Estonia are în jur de 1,3 milioane de locuitori, în vreme ce numai Bucureștiul are aproape 2 milioane. Au resurse limitate din mai toate punctele de vedere, dar le gestionează extrem de bine. Au transformat faptul că sunt o țară mică într-un fantastic avantaj, totul e accesibil, centralizat, digitalizat, comunitatea e foarte închegată, iar colaborarea e o practică uzuală, nu numai un principiu pe hârtie. Sunt extrem de deschiși la minte, de echilibrați și de lipsiți de orice fel de prejudecăți sau formalități care să-i stingherească din a-și face treaba cât mai eficient cu putință, iar asta se resimte la orice nivel: de la cum funcționează un magazin oarecare și până la instituțiile statului.

Cât despre săptămâna noastră acolo, am avut parte de o primire mai călduroasă decât ne-am fi putut imagina. Am petrecut patru zile în Tallinn și trei în Tartu. Capitala e în nordul țării și aici am avut ocazia să vizităm instituțiile lor principale și două firme mari de avocatură din Estonia, Sorainen și Cobalt. Am ajuns să vedem atât centrul vechi și partea istorică a orașului, cât și zona modernă și avangarda hipsterească în care s-a transformat fostul cartier industrial sovietic.

Tallinnul are multe de oferit, este o îmbinare fantastică între nou și vechi, între medieval și modern, cu rămășițe de istorie presărate pretutindeni și cu Marea Baltică la doi pași de centru, ale cărei valuri misterioase așteaptă să le întâmpini. Tartu, în schimb, este orășelul lor studențesc, e în sudul țării și are un vibe cu totul diferit, dat fiind faptul că găzduiește aproximativ 13.000 de studenți, deopotrivă estonieni și internaționali.

Km 0 al orașului e statuia „The Kissing Students” și, deși universitățile se regăsesc majoritatea într-o anumită zonă, oriunde te-ai afla în Tartu ai senzația că ești de fapt într-un campus universitar. După patru zile încărcate de activități și vizite oficiale, pe finalul săptămânii am gustat și noi cu adevărat din viața de student în Tartu care s-a ridicat cu success la nivelul așteptărilor noastre.

  • Ce diferențe ai găsit față de sistemul nostru educațional și ce ți-ai dori fie implementat și în România pe plan academic?

Matei Oltean: Cred că aici m-a ajutat faptul că am fost la Ministerul Educației și Cercetării din Tallinn și am discutat cu o persoană care avea rolul de a stabili politici educaționale. Ne-a explicat că este foarte important ca atunci când faci o reformă să îi ai de partea ta pe părinți, copii și profesori, iar ei să înțeleagă că tu îți dorești binele lor. În continuare au probleme cu școli rusofile din zone de influență rusă sau părinți care își descurajează copiii ori care au impresia că este doar treaba școlii să îi educe. Ce mi-a plăcut este faptul că erau conștienți de problemele pe care le aveau și, oricât de des puteau, încercau să aplice metode diferite pentru a le rezolva. Totodată, școlile sunt și ele digitalizate, iar multe sunt reconstruite de la 0, pentru a fi cât mai comode și primitoare pentru elevi. Mi-ar plăcea să găsesc și la noi sentimentul dat de clădirile lor, de aspectul străzilor primitoare care te făceau să te simți confortabil, relaxat, ferit de griji oriunde mergeai.

Diana Mijică: Diferențele dintre sistemul nostru educațional și al lor au fost extrem de multe. Cea mai notabilă consider că este aceea că învățământul estonian este construit în așa fel încât să se poată adapta stilului de învățare al fiecărui student în parte. Clasele și grupele au un număr redus de elevi sau studenți pentru a facilita comunicarea între aceștia și profesor. De asemenea, cursurile sunt ținute în fața unui număr de maximum 50 de studenți, atunci când sunt toți prezenți, lucru care în România nu prea se întâmplă. Studenții sunt mult mai apropiați de profesori datorită acestui cadru mai intim.

Ilinca Leșovschi: Întrebarea se potrivește de minune dat fiind faptul că, printre altele, am vizitat și Ministerul Educației și Cercetării, unde am vorbit pe larg despre celebrul lor sistem de învățământ ultraperformant. Recunosc că s-au inspirat de la nordici, dar își amintesc să sublinieze cu fiecare ocazie că i-au depășit chiar pe vecinii finlandezi în termeni de standarde educaționale conform evaluărilor PISA.

Ingredientul magic din rețeta lor de succes se bazează în principiu pe individualizarea învățământului. Nu poți opta pentru un profil în liceu, în schimb, când vine vorba de opționale, ai de ales dintr-o sumedenie de materii predate cu simț de răspundere și gândite în așa fel încât să-ți pregătească calea indiferent de ce înclinații ai, descoperite sau nedescoperite. Toți elevii dau bacalaureatul, la finalul ciclului secundar superior, la estonă, matematică și limbă străină. And my favorite one, sunt obligați – deși termenul nu e cel mai potrivit, pentru că nu o resimt ca pe o veritabilă impunere – să citească, din clasa întâi și până la finalul liceului, câte o carte pe lună. Și lună de lună, poartă între patru ochi o discuție cu profesorul de estonă pe marginea cărții pe care au ales să o citească. Nu știu dacă există mod mai frumos să-ți cunoști elevul!

Aveau infrastructură digitală performantă în toate unitățile de învățământ cu mult înainte să-i forțeze pandemia să o facă, dar asta nu înseamnă că și-au pierdut în vreun fel interesul pentru metodele obișnuite, pentru cărțile scrise sau tradițiile lor la care țin foarte mult. Sunt un amestec foarte echilibrat între dorința de a progresa și de a se moderniza permanent și dragostea pe care o poartă naturii, tradițiilor și credințelor ce-i individualizează ca popor. Și asta ar merita să înțelegem și să preluăm și noi, că cele două nu se exclud niciodată, ci merg foarte bine mână-n mână.

  • Ți-ai încuraja prietenii să participe la un astfel de proiect? Cum te-a îmbogățit experiența „Law Journey”?

Matei Oltean: Îmi încurajez toți prietenii să participe! Nu pot exprima în cuvinte cât de multe am învățat, cât de mult m-am distrat și cât de bine m-am simțit alături de gazdele noastre din Tallinn – Armani și Thyle. Simt că am înțeles mai bine cum funcționează mentalitatea unor oameni care au avut un istoric oarecum asemănător cu cel al României, cum înțeleg să lupte cu influența rusă și cum cred că trebuie tratați tinerii. Un lucru care mi-a rămas întipărit în minte este faptul că la ei, tinerii sunt împinși tot mai în față, în poziții importante, de execuție și de decizie, pentru a căpăta experiență și pentru a schimba sistemul în mai bine.

Diana Mijică: Per total, a fost highlight-ul acestui an. De când m-am întors în România am recomandat această experiență tuturor prietenilor și voi continua să fac acest lucru din două motive. Primul motiv, sunt destul de sigură că Estonia nu este pe lista de „must visit” a multor persoane, ceea ce le dă acestora șansa să descopere o comoară ascunsă a Europei. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, el are la bază evoluția personală, m-am întors acasă mult mai bogată atât sufletește, cât și din punct de vedere cultural. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite de mine!

Ilinca Leșovschi: Estonia este fără îndoială o țară care merită vizitată și nu-i lipsește nimic ca să se încadreze printre cele mai prietenoase și inedite destinații europene. Însă cred cu tărie că a avea ocazia, pe lângă călătoria și vizitele propriu-zise, să interacționezi atât de autentic cu oameni de-ai locului amplifică considerabil frumusețea experienței.

Pe lângă faptul că ideea proiectului Law Journey” e absolut lăudabilă, cred că și mai de apreciat e felul în care cele două asociații au reușit s-o pună în practică. Asta a depins covârșitor de calitatea oamenilor implicați. Armani, Thyle și colegii lor din asociație au fost niște gazde fantastice, la fel cum sunt convinsă că au fost și executivul și coordonatorii din RE și ASD în ansamblul său pentru omologii noștri estonieni. Dacă prima ediție a decurs atât, dar atât de bine, îmi e ușor să deduc că nu va fi ultima.

Acestea fiind spuse, îndemn pe oricine are cea mai mică curiozitate legată de Law Journey să ne întrebe orice legat de proiect, și mai apoi să-și facă curaj și să depună aplicația de îndată ce-o să se dea de veste. Le mulțumim cu această ocazie tuturor celor care, de pe o parte sau cealaltă a graniței, s-au asigurat că n-o să ne lipsească nimic și, mai mult decât atât, că o să ne amintim mereu de această experiență. Aitäh, Eesti!

 Dar să nu uităm de prietenii noștri estonieni! Este interesant și chiar important să vezi și perspectiva unor străini asupra României, întrucât ajută să îți dai seama cu adevărat ce poate fi îmbunătățit. De asemenea, să ajungi să cunoști diferite tradiții venite chiar de la localnici nu se poate compara cu lecturarea lor de pe un site întâmplător de pe internet. În acest sens, Heiti Talvik, Elise Adwan, Karl Torim, Ketlin Õunap, Sten Pukka, Siim Reineberg au avut deschiderea să ne răspundă următoarelor întrebări.

  • How would you describe your week in Romania? What stood out most?

”The Law Journey” program in Romania was wonderful! The week in Bucharest went by so fast and I wish I could have stayed longer. Most of all, I liked the Romanians who organized it and spent time with us – people and human relations are the basis of everything and I already miss all my new friends! It was a really enriching experience to visit Romania under your guidance, guys! It is one thing to visit a country by yourself and a completely other thing to do that while being accompanied by local students, with similar interests! The most memorable moments were visiting the Palace of the Parliament as we got to envision the sheer size of it and got to hear the backstories of the dictator and his motives. I also really enjoyed the international evening, which I guess was the first REAL bond between the two groups of people and it really set the tone for the rest of the trip! Kind and generous people everywhere, especially our hosts. They went above and beyond to make us feel comfortable and carefree for the whole week. They gave more than they had to and we couldn’t be more grateful. My week in Romania was definitely priceless. I was amazed by the hospitality of the Romanian students and was able to learn so much about Romania. The locals were incredibly friendly and helpful (and good with English), so it was great to share the differences and also relate our shared experience as law students even though we have different backgrounds (we have a German influence and you have French). I especially liked visiting different embassies and the International evening, where we got to introduce our cultures to each other.

To be honest, I didn’t know much about your country beforehand, which is why I came into this journey with an open mind and I was truly surprised at how many differences, yet also similarities our countries have. The week itself went by unfortunately quick as I am sure there is so much more to uncover, despite our busy schedule. Ever since I came back to Estonia every time somebody asked me about my time in Romania and „Law Journey”, overall my answer would be: “Experience of a lifetime!”. The reason for that is that it’s hard to put so much into so little words, but the word “lifetime” gives the needed sense of scale. So many different things happened in the span of a week that I felt as if I was in Romania for at least a month.

  • Did you find anything regarding our educational system that you would like to bring back to Estonia?

”It’s hard for me to say anything valuable here as I am only in my first year of studies, but it seems that our educational system is more flexible than Romania’s. That being said, I must point out that I am speaking only about law. Our bachelor’s is only 3 years which allows one to go abroad if needed and do master’s there or stay in Estonia (without a master’s degree in Estonia you can’t do anything). We also don’t have separate schools for prosecutors and judges. I think it’s bad to set such strict boundaries for jurists, as then they will be forced to pursue only that particular career path. In Estonia you can go work in a law firm, then switch to judge (some additional necessary skills will be learnt during courses, but the need for them is not as big because you get a universal judiciary knowledge at the university that is sufficient and good) or vice versa. Forcing strict career choices does not facilitate good law development, nor the motion of knowledge in that sphere. Quite the opposite, people become so attached to being prosecutor/judge that they don’t even think about trying something else even if they don’t like their job in the first place. 

Nevertheless, I think in Romania being a law student is more of a ”big deal” than in Estonia. And it’s good as it gives a law student the sense of the importance of the thing he is doing (studying). The University of Bucharest School of Law also has a magnificent building. Perhaps the insides could be refurbished, but the thing is that it’s located in the city center and is visible to everybody. That’s important as it creates a certain connection between a common citizen and his country’s judiciary system on a small, yet very important mental level. It’s a small thing for one person but a big leap in building a country where the rule of law is of essential value. 

  • Would you encourage one of your friends to participate in a student exchange project? If yes, tell us why and what advantages or benefits this exchange brought you.

”I definitely would and I already am! There are numerous advantages to it, especially the most important one to any law student: networking. You will never know what the future holds and the more people you know, the better! Getting out of your own system gives you a chance to assess things differently and see it from an outsider’s perspective as well. You will realize what you should appreciate more and what could be improved. And last but not least, you always make great memories which spice up your years in university.

Also, it’s an amazing way to get to know another country and new people, to get a new perspective and broaden your horizon. Romania is a beautiful country, so I am glad I was able to visit and learn more about it. This week was spent socializing, learning and sightseeing, which made the trip memorable and fascinating! Also, why would I recommend taking part in this kind of project? Well, it is an excellent opportunity to get to know the system and the basis of another culture and, moreover, the law system. A perfect opportunity to broaden your horizons as a student! Furthermore, it will make you forget your everyday problems, because you will be in a completely different setting for a considerable amount of time, with the whole week paid and already planned for you and this is very freeing, speaking from experience.”

”No, because I would like to go back to Romania myself and that would only mean more competitors (joking). Of course I would! You must hear me say my phrase I used to describe my time in Romania during this trip: “Experience of a lifetime”. I always put a lot of energy into saying it. Meeting and talking to law students from another country is something that one cannot describe. It’s just so fascinating how similar we are, yet how different a person we can be because of our cultural and historical background. Yet all the jokes, problems and dilemmas are so similar! The words are similar! The academic challenges are similar! Participating in such student exchanges gives a certain feeling of community that cannot be replaced by anything!”

Maria Raicu, anul I, departamentul Marketing & Pr