Vrei să mergi la teatru, dar nu ai idee la ce piesă (și nici bani)?
Într-una dintre serile trecute, abia ce am intrat pe ușă și m-am apucat să dau mesaje prietenilor mei: „Hei, uite, am fost la o piesă, e despre fast fashion, am râs toată reprezentația, trebuie să mergem împreună“ etc. De ce să nu povestesc despre piesa asta, mi-am zis?
Bun, pentru că nu sunt un mare critic și teatrolog în viață, voi pune repede pe masă, schematic și la obiect, ideile despre spectacolul ăsta:
- Atinge un subiect sensibil, lăsându-te să tragi cu ochiul la culisele industriei textile din România. Da, în cazul în care te-ai întrebat vreodată, există fabrici textile în România. Sunt deținute de companii cu showroomuri în Germania, Franța sau care furnizează produse către grupuri de modă precum H&M. Care sunt condițiile din aceste fabrici? Cu cât sunt plătiți muncitorii? Care sunt problemele acestora?
- E șansa de a lua parte la o călătorie unică — călătoria unei veste, de sub acele mașinilor de cusut până pe umerașele din backstage-ul show-urilor de modă care, cu totul neîntâmplător, se intersectează cu un pui de țară, trece prin cabine de probă, prin dubițele care transportă marfa și ascultă povestea unor pârțuri.
- Nu ocolește elefantul din cameră: industria de modeling din România și din lume. Pentru a te face remarcat e nevoie de sacrificii, însă care e costul acestora? Și dacă nu există încă un cadru legal care să protejeze relațiile contractuale dintre modele și agenții, a cui rămâne responsabilitatea de a schimba ceva?
Ca idee, piesa este rezultatul unei rezidențe desfășurate la Bârlad și la București în august — noiembrie 2024, Școala de Teatru Politic 2024, apărută în urma unei documentări constând în interviuri, întâlniri informale, materiale și articole economice și sociologice, despre și în jurul industriei de modă și al relațiilor de muncă. Chestiuni serioase, cum s-ar zice.
Iar dacă mă întrebați pe mine, tematica educațională nu o dezavantajează artistic. Dimpotrivă, descoperi aceste realități inconfortabile în timp ce râzi de poantele și poznele unui pui rătăcit într-o hală de fabrică, sau în timp ce asiști la un spectacol de muzică populară adresat unui public compus din muncitori necalificați, cel mai probabil din mediul rural.
Pe scenă vezi cinci actori, atât, și o mulțime de personaje jucate cu empatie, jucate atât de complet, încât, pe măsură ce povestea lor ți se dezvăluie, înțelegi că, pus în poziția lor, ai fi procedat probabil la fel. Bătrânul croitor (aham, inginer textilist) are o criză de inimă din cauza căldurii; directoarea fabricii, ai cărei copii studiază în Marea Britanie, se plânge unei muncitoare de neajunsurile vieții; o fată tânără abia scapă de răzbunarea unei alte muncitoare concediate; un designer infatuat ține discursuri despre întrajutorare, iar câteva haine vechi pe care nu le vrea nimeni își rememorează călătoria din China. Prins în jocul acestui carusel de personaje, stai pe marginea scaunului, cu sufletul la gură. Vrei ca favoriții tăi să ia atitudine, să facă ceva, cineva să îi pună la locul lor pe „vinovați” și să rezolve situația. Cu toate astea, ideea cu care pleci e aceea că miza se află și la tine, că o parte din nedreptate se poate îndrepta și către tine, dacă vei contribui cu ceva. Contribuția ta va avea impact la nivelul producătorilor, al distribuitorilor, al designerilor, și, de ce nu, al muncitorilor și al planetei.
Concluzia? Urmăriți Centrul de Teatru Educațional Replika și rezervați-vă un loc la următoarea reprezentație ODD COUTURE (nu vă faceți griji de bani, intrarea se face pe bază de rezervare, uneori și fără, just go). Promit că e ce trebuie!
Maria Preoteasa