Probabil că fiecare student al Facultăţii de Drept care, sperăm noi, a fost măcar puţin alinat şi amuzat în sesiune de către Studentius, printre mormanele de cărţi, teancurile de cursuri şi zgârie-norii de coduri, s-a întrebat măcar o dată cum a apărut Studentius. Ceea ce putem să promitem, înainte să vă povestim cum s-a născut Studentius, este că va continua să ne fie prieten şi în sesiunea ce bate la uşă, speriându-ne mai rău decât posibilitatea unui Al Treilea Război Mondial.
Studentius, deşi a fost un proiect-copil foarte dorit al Departamentului de Comunicare, s-a născut asemenea unui copil din flori: într-o noapte. Avem şi o explicaţie pentru conceperea ciudată a lui Studentius: ideile geniale vin, de obicei, noaptea (sau, cel puţin, la noi).
Aşadar, i-am dat naştere, l-am şi botezat, apoi ne-am gândit cum să-l educăm. Iar, pentru a realiza asta, ne-am gândit să-l facem după chipul şi asemănarea noastră:
- aproape permanent conştiincios, însă întotdeauna conştient de tsunamiul ce se apropie de el în sesiune;
- organizat, ca time management, însă nu întotdeauna în cele mai eficiente scopuri;
- întotdeauna pregătit pentru o petrecere organizată de ASD, chiar dacă a doua zi are examen/lucrare (ceea ce se întâmplă destul de des; la fel ca noi, le împacă pe ambele cu succes);
- dependent de procese simulate;
- caută pe grupuri cursurile-lipsă, pregătindu-se să-şi doneze un rinichi pentru ele (nu se ştie niciodată);
- drepturile reale nu sunt întocmai drepturile sale preferate.
În concluzie, putem să răspundem la întrebarea “Cine este Studentius?”: Studentius sunt eu, eşti tu, suntem noi. Studentius e prietenul ăla care ne scoate în oraş cu o seară înainte de examen şi căruia îi facem promisiuni nu tocmai de bună-credinţă dacă va fi vina lui, în caz de ceva. Studentius e prietenul nostru din sesiune şi nu numai, de care, ca studenţi la Drept, nu ne putem despărţi, căci ne impărtăşeşte ofurile şi ne înţelege.
*Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
Miruna Stoian, grupa 317