Tipuri de studenți în pandemie

Adela Tudose

Anul I, seria a II-a

 

 

„3 lucruri pe care le-am învățat în pandemie”

 

În cele 2 luni petrecute în casă între 4 pereți, când singurul mod în care puteai părăsi incinta era prin darea și semnarea unei declarații pe care trebuia s-o porți cu tine mereu, iar fiecare drum necesita o altă foaie, am învățat să mă cunosc pe mine. În vremuri de pandemie, în singurătatea camerei mele, unde, ca de obicei, I overthink everything, am ajuns să scot și ceva bun din asta. Astfel că, am învățat să ma exteriorizez de la extravertit. Și aici putem discuta despre mai multe lucruri:

1. Viața este mult prea scurtă și nu există timp de pierdut – speram ca după bac și admitere să plec prin țară și alte câteva proiecte Erasmus+, dar situația nu mi-a permis. Am conștientizat că 2 luni nu am putut să fac nimic nicăieri, și că acesta avea să fie doar începutul – în continuare nu am reușit să plec nicăieri. Iar asta este o adevărată problemă pentru mine, pentru setea mea de cultură pe care o culeg în călătoriile mele.

2. Trebuie să îți asumi riscuri, pentru că altfel riști să pierzi experiențe, momente, prieteni sau chiar pe tine. Dacă vei contiuna să trăiești cu frica de a face ceva spontan, dar nesigur ca rezultat sau cu urmări care îți provoacă o oarecare frică, ei bine, te asigur că acela este un lucru ce trebuie făcut. Nu avem timp să trăim în teama constantă și să ne întrebăm mereu „ce-ar fi fost dacă..”. Este timpul să acționăm și să facem ceea ce ne dorim în viață, pentru că ne poate face fericiți.

3. Spune-le oamenilor ce simți – niciodată nu știi cand îi vei vedea pentru ultima dată. În momentele închise în casă, am învățat să le spun oamenilor care sunt sentimentele mele față de ei, care sunt acelele lucruri pe care ei le fac și mă rănesc PENTRU CĂ AM ÎNVĂȚAT CĂ SENTIMENTELE NU SUNT UN LUCRU RĂU. Sentimentele nu ne fac slabi, ele sunt motivul pentru care încă există puțină umanitate, iar dacă ai șansa să-i spui cuiva că are o voce plăcută sau o rochie frumoasă: FĂ-O! Și tu te-ai bucura dacă cineva te-ar complimenta. Iar dacă vrei să le spui ceva rău, fă-ți curaj, pentru că îi poți ajuta să se schimbe sau îți poți face un bine.

Un alt lucru pe care l-am învățat a fost că-mi place singurătatea și sunt mai productivă atunci când sunt singură. De vină sunt introvertiții, și eu unul de altfel, pentru acest lucru. Presupun că lor ar trebui să le mulțumim pentru că pentru ei perioadă de stat acasă a fost una plăcută și sigură, în care și-au împărtășit secretele cu restul și i-au ajutat să treacă peste perioada de carantinare mai ușor. Ei au fost centrul atenției acum, pentru că ei dețineau „secretul fericirii”, iar ei sunt singuri și le place. Ei au timp pentru ei și ei cunosc cum să-și păstreze calmul.

 

Am învățat să mă bucur de liniște, pentru ca nu era o liniște tristă și de singurătate, ci o singurătate în compania unor oameni care-mi ofereau certitudinea siguranței. Totuși, am învățat și că toți oamenii sunt egoiști. Fiecare vrea ceva doar pentru el și asta au făcut și continuă să facă de mai bine de un an. Am învățat că ne lipsește spiritul de solidaritate și că avem probleme cu încrederea, întrucât atâta timp cât nu ni se întâmplă nouă, nu credem și nu ne pasă.

 

 

 

 

Gabriela Umbrărescu

Anul III, seria a III-a

 

„Studentul nehotărât”

 

Să mă ridic acum sau să mai stau doar „încă puțin”? Oh, da, asta chiar e o întrebare bună. Trebuie să mă trezesc. Trebuie. Dar mai stau încă 10 minute pe Instagram. Și apoi încă 10 minute. Într-un final mă ridic. Singura certitudine a zilei. Acum m-am ridicat. Dar oare ce voi face mai departe? :))

Ies din baie și-mi iau micul dejun. Diferite opțiuni de a mă bucura de cafeluța de dimineață: scroll 20 de minute pe Social Media, un episod din Family Guy (dar oare m-aș putea opri doar la unul?), să mă uit pe Youtube să văd ce mai găsesc, iar lista poate continua. Oh, sau aș putea să mă uit pe orar să-mi organizez mai bine timpul pentru această zi, nu? Asta ar face un student conștiincios și mai puțin nehotărât 🙂

Am trecut prin tabieturile de dimineață (tabieturile primele, bineînțeles), iar acum a venit timpul să mă uit pe orarul de azi, ce seminare am, cum ar trebui să mă pregătesc.

Așa cum îmi place mie să zic (și nu neapărat să fac), să le luăm pe rând. Seminar de la ora 12:00, Civil. This is a tough one. Trebuie să mă uit pe materialele trimise de coordonatorul de seminar (și eventual să și răspund la ceva) pentru a putea face o prezență activă. Când au fost trimise? Aseară la ora 23:00. Aham… Deschid fișierul să mă uit pe materiale. Două spețe de aproape o pagină plus un set de grile din examenele din anii trecuți. Umm… nu cred că sunt singurul om din grupă care nu știe de ce să se apuce mai întăi. Dar hai să le luăm pe rând. Mă uit pe prima speță. O citesc pe toată, apoi fac schițe pe fiecare paragraf, ca s-o pot înțelege mai bine. Bun, acum s-o rezolv. Ce-am reușit să scriu la rezolvare? 2 articole din Cod și un paragraf explicativ din curs. Sunt sigură de răspuns? Absolut nu. Cât timp a trecut? Wow, 45 de minute. E 10:45, iar eu am seminarul la 12:00. Să le luăm pe rând. Dăm skip la următoarea speță, că nu avem timp (poate ne vom reîntoarce la ea, poate), deci hai să facem grile! Câte grile sunt în document? 12 – grile deschise cu 4 variante de răspunsuri. Încercăm să facem fiecare variantă pe rând. A trecut jumătate de oră (11:15). Câte grile făcute? 7 și încă incomplete. Dar trebuie să trecem mai departe…

11:20 – doar mai dăm un scroll mic pe Insta, nu? 🙂 Ia să vedem ce mai avem noi aici… Yas, mai avem un curs de Procedură Penală și apoi suntem liberi. Oare să mai fac ceva pentru Civil dacă tot mai am timp liber? Sau să iau prânzul înainte de seminar?  Mă gândesc la asta în timp ce, ați ghicit, mai dau un scroll pe Insta.

11:35 – e clar că nu mai fac nicio grilă. Sper că mai am timp pentru prânz. Oh, stai, a postat Pamela Reif un videoclip nou, trebuie să-l văd!! Ce voiam să fac? Oh, nevermind…

Gata, a început seminarul. Ce facem prima oară? Bineînțeles, speța peste care nu m-am uitat. Apuc să răspund la grile. Greșit, dar mândră că am răspuns. Din greșeli înveți 🙂

Vine și cursul de DPP. Mie surprinzător îmi place acest curs. Îmi place, dar mi-e cam foame. De ce? Pentru că sunt un student nehotărât.

 

 

 

 

Antonie Ioniță

Anul I, seria a II-a

 

„Povestea unui boboc”

 

Vara lui 2019, ultima vacanţă din liceu, presiunea din partea societăţii creşte. Totul se rezumă la o singură întrebare care apasă greu pe umerii tânărului de 18 ani: „Ce vrei să faci cu viața ta?” Conștient de faptul că destinul său se desprinde de cel al părinților săi, tânărul chibzuiește în liniștea serilor de vară. În mintea sa se dă o luptă între pasiunile sale artistice, slab remunerate în plan profesional, dar care îi hrănesc și dezvoltă sufletul, și posibilitatea unui loc de muncă bine plătit, precum și oportunitatea ascensiunii pe scara socială. Acesta cântărește opțiunile și își calcă pe inimă. Alegerea lui e clară, destinul îl va purta în sfera juridică a societății.

Clasa a XII-a a trecut, Examenul de Bacalaureat s-a terminat, urmează Examenul de Admitere. Tânărul nostru intră în sala de examen cu voința de a aduce dreptate în lume la finalul celor 4 ani de studiu. Urmează o vacanță în care bobocul, asemenea verii trecute, se gândește la cât de greu va fi de trecut acest hotar dintre mediul confortabil al copilăriei și haosul maturității.

Prima zi de facultate, primul conflict dintre așteptările bobocului și realitatea. Dezamăgirea resimțită față de caracterul inuman al cursurilor în sistem online, faptul că nu poate să facă nimic din cauza crizei globale în care ne aflăm. Acesta se simte mic și lipsit de orice putere, pierdut în vortexul fricilor sale. Timp de câteva zile încearcă să nege, să-și dorească să se fi născut în altă epocă, doar ca să evite catastrofa pe care o trăim zilele acestea. Lacrimile îl năpădesc, disperarea pune stăpânire pe el, plânge și suspină în întunericul camerei sale. Punctul de cotitură a fost în momentul în care o voce i-a spus să se ridice și să ia taurul de coarne.

Studentul nostru își eliberează un raft din bibliotecă pe care îl umple cu primele sale cărți juridice. Ambiția rezultată din acea revelație îi dă forță să participe la toate cursurile și seminarele. Toate păreau să meargă bine, dar bobocul începe să simtă un gol în sufletul său. El realizează că nu știe ce vrea de la materiile studiate, conștientizează cât de vag este scopul său. Se simte nefericit din cauza faptului că talazul de mii de pagini i-a împins pasiunile la marginea orizontului său. În urma acestui conflict interior, studentul începe să-și facă din nou scenarii. Oare ar fi fost mai bine să o ia pe celălalt drum? Ulterior, își adună forțele și acceptă faptul că va trebui să trăiască cu acest conflict interior, bobocul înțelege că trebuie să-și sacrifice o parte din suflet ca să-și atingă idealul. Până la urmă, nimic nu poate fi obținut fără un sacrificiu.

Impulsionat de această constatare, studentul nostru începe să caute modele după care să se ghideze în această lume nouă deoarece se simte pierdut în limbajul greoi și noțiunile abstracte pe care le învață. Ca orice elev, studentul nostru încearcă să-și găsească un model în rândul profesorilor săi, persoanele care îl pregătesc pentru destinul său. Bobocul este dezamăgit și de data aceasta, observă că personalitățile pe care voia să-și bazeze credința în idealul dreptății nu există, faptul că acele persoane nu prețuiesc valorile care stau la baza sufletului studentului generează un alt conflict interior. Această trezire la realitate îl face pe tânăr să se îndoiască de idealul său, de ce să se mai chinuie din moment ce lumea din jurul lui nu dă doi bani pe concepțiile sale? Studentul se gândește să-și vândă sufletul alături de idealurile sale și să se alăture fiarei care obține orice indiferent de mijloace, dar voința sa a fost mai puternică de atât, tânărul începe acum să caute mijloace prin care să lupte împotriva fiarei. Acesta încearcă să se implice în demersuri, orice ca să lupte. Pe parcursul acestei lupte apar tot soiul de piedici care îi zădărnicesc eforturile. Bobocul realizează că aceste piedici sunt parte din destinul său și realizează faptul că ar fi fost devorat de fiară dacă planul său s-ar fi realizat. El este prea crud, prea plăpând, prea neștiutor, o pradă ușoară pentru răul cel înrădăcinat.

Acum, în urma acestor lupte grele, studentul în Drept, care se simte îmbărbătat de succesul avut în prima sesiune, privește cu hotărâre spre viitor, el știe că trebuie să se pregătească îndelung daca va dori să înfrângă fiara. Acesta trebuie să se ferească de ea până în momentul în care își va găsi forța interioară, atâta timp cât nu se va pierde în neant.

 

 

 

 

Maria Duță

Anul II, seria a II-a ID

 

„Studentul – haos”

 

El este studentul care se trezește cu trei minute înainte de a începe seminarul, după ce a dat snooze la alarmă de cel puțin cinci ori. Deschide laptopul și caută în disperare linkul, accesându-l cu câteva secunde înainte de a începe ora. Își setează o nouă alarmă pentru ca la sfârșitul  seminarului să scrie Prezent în chat și se culcă la loc.

Despre  această specie de student, se relatează în multe lucrări de specialitate că este delăsător, leneș, alții considerându-l de rea-credință. Aceste afirmații nu sunt nimic altceva decât false presupuneri. În fiecare seară, studentul își promite că se va trezi mai devreme, setându-și numeroase alarme, că își va face un mic dejun super sănătos și o cană mare de cafea, cum a văzut el pe Instagram, și, dacă mai are timp, poate face și niște exerciții. Pare un plan bun, chiar aplicabil, dar intervine forța majoră a.k.a Tik Tok, care îl ține treaz toată noaptea.

Ai crede că e doar un accident, o dimineață proastă, și tuturor li s-a întâmplat, cel puțin o dată, în această perioadă pandemică, să se trezească târziu. Însă, în cazul lui, s-a transformat într-un adevărat stil de viață. Aproape că devine o aventură, o misiune, acest mic moment de haos din fiecare dimineață. Toată acțiunea de a căuta linkul pare o fugă în Jungla Amazoniană sau chiar în Jurassic Park pentru a-și salva viața. Fiecare secundă contează pentru a-și îndeplini scopul. Când intră, în sfârșit, în conferință, se simte un fel de învigător, un erou, ce nu mai poate fi doborât de niciun obstacol, nivelul său de adrenalină atingând cote maxime. Începe să creadă că aceasta este ziua cea mare, ziua în care este atent la cursuri și seminare, participă la discuțiile purtate în cadrul acestora, ba chiar ia notițe. Asta până își aduce aminte că îi este somn și că poate face toate cele enumerate anterior de la a doua oră. La restul cursurilor și seminarelor reușește să rămână treaz, însă nu se știe cât de atent a fost întrucât Netflixul e doar la un click distanță, iar cu toate filmele și serialele de acolo e puțin cam greu să te concentrezi. E important de ținut minte că această specie de student nu își părăsește patul cât timp sunt ținute orele. Mă rog, doar pentru plimbările esențiale cum ar fi mersul până la frigider. O gustare este obligatorie, mai ales înainte de Drept civil pentru că toată lumea știe că Dreptul civil nu se învață pe stomacul gol. Deschiderea camerei la seminar poate reprezenta o problemă pentru acest student întrucât vestimentația sa este una destul de imprevizibilă. Nu se știe dacă îl regăsim în pijamale, hanorac, cu pătura în cap sau în vreun costum de dinozaur. Referitor la microfon, lucrurile stau puțin altfel întrucât își face simțită prezența prin saluturile „Bună ziua!” și „La revedere!” rostite în cor, alături de colegii săi.

Un aspect interesant legat de această specie de homo stundentus este faptul că, deși viața lui pare să fie tot ceea ce a rămas în urma unui tornade, reușește să scape din sesiune cu note destul de bune. Probabil că ați intuit până acum, dar tot el este și cel care își trimite tema cu un minut înainte de deadline și, surprinzător, este bine realizată. Nu se poate aprecia dacă acești studenți sunt niște genii sau norocul este de partea lor. Oamenii de știință încă cercetează acest fenomen ce ridică semne de întrebare în rândul studențimii și afirmă că rezultatele pot răsturna orice teorie creată până la momentul de față despre studenți.

 

 

 

Corina Iancu

Anul I, seria a III-a

 

„Studentul super conștiincios”

 

Presupun că fiecare dintre noi cunoaștem cel puțin un student din tipologia celor care au lucrurile atât de bine puse la punct încât avem tendința să apelăm la ei de fiecare dată când uităm ce am făcut la ultimul seminar sau până când trebuie predat proiectul ăla pe care l-am tot amânat.

Studentul super conștiincios este acel tip de student care este mereu la curent cu tot ce se întâmplă în cadrul facultății. De la teme pentru proiecte, planuri de seminar, până la mail-ul profilor și programul de la secretariat, nimic nu rămâne neștiut de către ei. Aceștia sunt prezenți la fiecare curs și seminar, își iau în permanență notițe, pun mereu întrebări și sunt atenți la tot ce li se predă. La examene s-ar putea să îi recunoști după poziția corpului pentru că vor scrie foarte rapid, fără să își mute direcția capului din foaia de examen.

Ei sunt aceia care au întotdeauna la ei o agendă în care par să își noteze și pauza de masă. Atunci când îi vei chema la un suc, își vor verifica atent calendarul și, cel mai probabil vor amâna pentru altă zi. Pe lânga asta, s-ar putea să îi vezi folosind mereu o aplicație de productivity sau time management care le monitorizează orele pe care le petrec pe telefon și orele în care au reușit să rămână focusați pe ceea ce au de făcut.

În timpul sesiunii îi vei găsi într-un singur loc. La bibliotecă!! Pentru că , pentru ei, concentrarea este cea mai importantă, nu vor lăsa ca nimic să îi distragă… așa că biblioteca este cel mai potrivit loc pentru a-și găsi liniștea și motivația de care au nevoie.

Energia lor nu vine doar din interior ci și din multele cafele pe care le consumă. Mereu vor intra în sala de curs cu o cană de cafea după ei, iar în pauză vor fugi să-și mai cumpere una. În orele libere s-ar putea să îi găsești tot la un coffee shop, lucrând ceva și savurându-și cafeaua.

În timp ce uneori ne  amuzăm pe seama lor, știm că organizarea lor excesivă pleacă de la numeroasele sarcini pe care le au din diferite părți.  Ei sunt oamenii care, pe lângă numeroasele teste și examene, se implică în atât de multe activități extra  încât devin ușor dependenți de propria agendă. Când de la 8 la 10 trebuie să fii la seminar, la 11 ai de prezentat o conferință, la 12 trebuie să fii din nou la facultate, iar, spre finalul zilei, mai ai de scris un articol și de terminat un proiect, cum ai putea face față altfel?

Sunt destul de sigură că aveți printre voi astfel de prieteni sau că vă regăsiți chiar voi în această tipologie de studenți. Știm cu toții cate ore de muncă și dedicare se ascund în spatele lor, și  că ne putem baza pe ei oricând, pentru că, în ciuda programului full-time, își găsesc mereu timp să vină în ajutor și să fie niște prieteni extraordinari.