Sau să-ți zic mai bine, dragule viitor jurist, avocat, procuror, judecător? Momentan sunt și suntem doar studenți la Drept.
Da, suntem studenți la Drept pentru că ne-am gândit măcar o singură dată la: “Ce caut eu aici?”, sau la cum o sa ne „plimbăm” dușmanii prin închisoare, sau la cum societatea ne va privi cu respect și la cum vom face noi dreptate în lume. Da, pentru umilul student la Drept, totul este dus la extreme. Mai ales în sesiune.
Din fericire, sau din păcate, aparent, aici la Drept e timp pentru toate, deci și pentru sesiune. Dacă ar fi timp și pentru învățat, ce simplu ar fi tot….
Dar nu, minunatul student la Drept se găsește în imposibilitatea de a găsi cheful de învățat. Mai întâi studentul nostru se uită la cel puțin 10 clipuri motivaționale, și tocmai după ce a văzut toate discursurile personejelor preferate, după ce și-a pierdut puțin timpul cu seriale și filme, e vremea pentru învățat. Studentul se apucă conștiincios să întindă toate cărțile pe birou, masă, sau în pat, după caz, apoi contemplă la această priveliște minunată. Este, cu adevărat, o mândrie să ai 300 de pagini de învățat. Cine mai e ca noi?
Urmează, evident, pozele cu Codul Civil, momentele în care ne plângem soarta, câteva ore de vorbit cu alți prieteni care sunt la ASE sau Litere, să îi înștiințăm de viața grea a studentului de la Drept. Și…de ce nu? Ar trebui să mai și ieșim din casă. Nu poți să stai mereu să înveți…
Seara vine și pentru un student la Drept, ca pentru orice alt om. Unii, atunci se apuca de acest ritual (printre aceștia din urmă mă număr și eu), dar în final, când considerăm că e de ajuns, închidem toate cărțile. Atunci vine regretul că după un studiu intens nu mai știm nimic.Oricum studentul de la Drept știe să se consoleze la orele 4 ale dimineții; căci soarta noastră nu poate fi mai rea decât a acelora de la Medicina.
Sărind peste tragicul și durerosul ritual de învățare, probabil pentru mulți dintre noi facultatea e o mare iubire și dacă nu este, atunci AR TREBUI SĂ FIE.
Cum să nu o iubești când o întâlnești zilnic sau aproape zilnic? Cum să nu o iubești când ea îți e alături și în prima sesiune și în ultima? Chiar și la restanțe ne este alături, așa, ca o mare dragoste. Și cum noi, studenții de la Drept suntem și foarte posesivi, ne amintim uneori că facultatea e doar a noastră și nu am vrea să o împărțim cu nimeni. Nu am vrea ca altul sa ne ia primul loc din inima ei, nu, nu ne-am dori să fim înlocuiți și sa ne lase această mare dragoste un gust amar. Dar cum știm că toate marile iubiri au și un sfârșit, și această poveste de dragoste se va sfârși în cele din urmă. Așa că vă dau un sfat, iubiți-o cât mai puteți și iubiți-o cum trebuie ca să vă iubească și ea pe voi. În fond, la ce bun o dragoste neîmpărtășită?
Cu sincere cearcăne,
A voastră colegă de la Drept, îndrăgostită iremediabil de această facultate.
P.S.: nu întâmplător am folosit sintagma “Student la Drept” de atât de multe ori, ci pentru că e eticheta noastră în acești patru ani frumoși de facultate. Purtați-o cum trebuie și, mai presus de orice, demonstrați că o meritați.
Camelia Meiroșu, grupa 115