Probabil aceasta este una dintre întrebările pe care ni le punem cu toții când responsabilitățile nu se mai termină sau când vedem copiii în parc și ne aducem aminte cât de frumos era să ne dorim doar să câștigăm la „De-a v-ați ascunselea”.
Copilăria… când s-a terminat sau oare chiar s-a terminat? O întrebare foarte subiectivă la care majoritatea nu vor avea un răspuns exact sau pe care foarte mulți o vor evita, din cauza faptului că nimeni nu ar vrea să știe că anii încep să ne definească activitățile zilnice. Vârsta este cel mai mare dușman al oamenilor, dar oare aceasta caracterizează limita copilăriei? Psihologic, da, Jean Piget, un cercetător elvețian, are o teorie conform căreia aceasta durează și în perioada pubertății și se sfârșește la vârsta de 14 ani. Personal, nu sunt de acord. Cred că putem purta copilăria alături de noi în fiecare stadiu al vieții, în fiecare moment în care uităm să zâmbim sau în care responsabilitățile nu se mai termină.
Am întâlnit doi adulți cu perspective foarte diferite în legătură cu acest subiect, fiecare fiind influențat de parcursul său până în respectivul moment sau de societatea în care trăim. Primul este adultul care și-a însușit total viața de „om mare”, acesta mi-a zis că va veni o clipă în care va trebui să renunț la a mai fi copil, la a uita că am prieteni, pentru că la final rămâi doar cu familia pe care ți-o formezi, doar după ce vei fi realizat pe plan profesional. Al doilea este adultul care a ales alte lucruri, care vrea să aibă o familie, dar și prieteni, care este considerat de ceilalți oameni ca fiind acea persoană cu „capul în nori”, acesta mi-a spus să nu renunț niciodată la copilul din mine, la a copilări uneori și a fi adult doar când este necesar.
Oare ar trebui să renunțăm cu totul la copilărie? Nu, nu cred. Cred că ar trebui să înțelegem că odată cu diferitele stadii ale evoluției noastre vom aborda lucrurile diferit, vor fi momente care vor rămâne mereu influențate de copilul care am fost odată. Uneori responsabilitatea pe care o vom avea va fi prea mare și acțiunile noastre vor fi doar cele ale unui adult, un adult pe care fiecare și l-a ales, acel adult pe care toți vrem să-l vedem într-o zi când ne privim în oglindă, însă o zi nu este limitată doar la aceste momente. O zi este petrecută și cu prietenii la finalul zilei, la o bere sau la o cafea în Centrul Vechi, la o bătaie cu apă la mare sau cu zăpadă la munte. Aceste ultime activități sunt cele care ne ajută să fim compleți, să fim oameni, pentru că ce ar fi un om fără prieteni, fără societate?! Aceste ultime activități sunt cele pe care le-ar face un adolescent si un copil, așadar oare cum ar fi viața noastră fără ele? Vă las pe voi să vă găsiți propriul răspuns.
Eu cred că toți avem nevoie să fim copii uneori, avem nevoie să știm să zâmbim, cu adevărat, nu doar pentru a lăsa o impresie bună atunci când intrăm într-o încăpere. Avem nevoie să ne purtăm copilăria cu noi în fiecare etapă a vieții, pentru a nu uita să trăim și pentru a nu uita să fim fericiți în cel mai sincer mod posibil.
