Conferința „Inside the criminal mind” 2022 a urmărit să introducă publicul în lumea psihologică a criminalilor și să explice rațiunile de natură neurobiologică care stau în spatele deciziei infractorilor de a comite acte de violență. Speakerul conferinței a fost domnul Dorin Dumitran, ofițer specialist psiholog în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Investigații Criminale la Serviciul de Analiză Comportamentală. Această profesie i-a oferit experiența necesară pentru a prezenta tema conferinței cu cazuri întâlnite în practică.
Conferința a debutat printr-o analiză comparativă între oameni și alte specii de animale sub aspectul sexualității. Astfel, deși este contraintuitiv, sexul nereproductiv nu reprezintă elementul de distincție dintre oameni și animale. Raporturile sexuale dintre animale nu sunt motivate exclusiv de îndeplinirea funcției reproductive, ci vizează, deopotrivă, și procurarea de plăcere sexuală, asemenea relațiilor sexuale dintre oameni. De asemenea, masturbarea, homosexualitatea, preludiul, fantazarea sunt practici sexuale pe care oamenii și animalele le au în comun. Totuși, ceea ce îi distinge pe aceștia de animale este caracterul intim al raporturilor sexuale, care se desfășoară departe de privirea celorlalți membri ai societății.
Prezentarea a continuat cu asemănările și deosebirile dintre oameni și animale cu privire la agresivitate și violență, ceea ce apropie discuția de tema centrală a conferinței. Prin urmare, genocidul, crima organizată, infanticidul, utilizarea și confecționarea de instrumente de ucidere sunt comportamente ce se manifestă atât în rândul oamenilor, cât și în rândul animalelor. Cu toate acestea, sadismul și masochismul, respectiv plăcerea resimțită ca urmare a supunerii victimei unor suferințe fizice, caracterizează doar specia umană. Sadomasochismul reprezintă o practică sexuală în care limitele de toleranță sunt stabilite de parteneri, în deplină cunoștință de cauză. Orice comportament agresiv care depășește consimțământul dat de oricare dintre părți cu privire la intensitatea actelor sexuale intră în sfera ilicitului penal și este sancționat ca atare. Dintr-o perspectivă criminalistică, este importantă identificarea întinderii consimțământului pentru a delimita între infracțiune și practica sexuală tolerată.
Într-un caz care s-a soldat cu moartea unuia dintre partenerii angajați într-un raport sexual violent, criminalistul a demonstrat că actul a fost consimțit până în punctul în care, din cauza excitării, loviturile și agresiunile au depășit nivelul de violență asupra căruia părțile au convenit.
Fanteziile sexuale pot constitui punctul de plecare pentru comiterea de crime în cazul în care unul dintre parteneri deviază de la actul sexual acceptat și dă frâu liber impulsurilor sale criminale.
Salirofilia reprezintă practica sexuală de a obține plăcere prin murdărirea corpului partenerului, fapt care ridică probleme din punct de vedere criminalistic, întrucât urmele de la locul faptei sunt acoperite de straturi de murdărie. Asfixia reprezintă situația în care o persoană obține plăcere prin restricționarea intenționată a cantității de oxigen care pătrunde în organism. În ceea ce privește asfixia autoerotică, care se manifestă prin propria privare de oxigen, criminalistul, folosindu-se de elementele obiective de la locul faptei, respectiv de prezența instrumentelor de autosalvare sau forța cu care sunt blocate căile respiratorii, poate decela între intenție sau intenție depășită la sinucidere. Mumificarea sexuală, BDSM, ageplay, CBT sunt alte practici sexuale care pot reprezenta cadrul în care sunt comise infracțiuni.
Din punct de vedere psihologic, omul tinde spre fantezii manifestate sub forma unor imagini mintale sau a unor emoții negative care, dacă ar fi exteriorizate, ar atrage dezaprobarea societății. Aceste fantezii sunt cenzurate de factori interni sau externi de constrângere, precum morala, religia, sistemul sancționator dintr-un stat sau sistemul propriu de valori. Opoziția dintre interdicția de a face, impusă de factorii de constrângere, și dorință dă naștere unei tensiuni constante care poate conduce, în unele cazuri, la tendința de a pune în practică fanteziile. În acest punct devine relevantă distincția dintre un om sănătos mintal și un criminal. Persoanele care reușesc să-și păstreze fanteziile în forul interior, fără să le dea o formă materială, nu reprezintă un pericol pentru societate. În schimb, criminalii nu sunt capabili să-și cenzureze fanteziile și caută necontenit modalități prin care să-și realizeze aceste dorințe. Caracterul repetitiv al activității infracționale se explică prin faptul că fanteziile au funcții adictive pentru criminal. Acesta urmărește să obțină o doză de satisfacție cel puțin egală cu cea resimțită anterior prin fiecare infracțiune comisă.
În final, domnul Dorin Dumitran a lansat propunerea ca la o următoare ediție a acestei conferințe să fie abordată problema consimțământului cu privire la actele de violență, distingând între infracțiuni comise cu consimțământul victimei și cele fără.
Stoica Virgil, anul III, departamentul Marketing & PR