Interviu cu Vlad Peligrad

Ca studentă a Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti m-am gândit deseori, observând oamenii din jurul meu, dezinvoltura cu care pot ţine un discurs ore întregi pe diferite teme juridice, cum a fost pentru ei experienţa prin care eu trec acum. Despre studentul anilor `90, dar şi despre experienţa sa de voluntar ne povesteşte Vlad Peligrad, avocat şi membru fondator al Asociaţiei Studenţilor în Drept.

Cum s-a resimţit trecerea de la liceu la facultate? Povestiţi-ne cum au fost primii ani la Drept.

Trecerea de la liceu la facultate a fost dificilă, cel puţin la început, din mai multe considerente, întrucât nu a fost numai acomodarea cu facultatea şi stilul de învăţat de la facultate, ci şi acomodarea cu Bucureştiul. Eu sunt din Piteşti şi facultatea a reprezentat pentru mine şi adaptarea la viaţa de Bucureşti (mult mai agitată, mai aglomerată), total diferită de viaţa din Piteşti (mult mai liniştită, mai domoală).

La facultate a fost un şoc iniţial, întrucât la început nu înţelegeam mai nimic din materiile predate. Nimic nu mai avea legatură cu ceea ce învăţasem în liceu, nimic nu se baza pe ceea ce ştiam până atunci, ci trebuia să învăţ mult, să memorez multă informaţie, căreia, la acel moment, nu îi găseam utilitatea. În plus, nu ştiam care este stilul de învăţat, dacă trebuie să învăţ zilnic, dacă este suficient să învăţ înaintea examenelor, cum să învăţ atât de multă materie, etc. Totul a culminat în semestrul doi când am realizat că facultatea de drept nu este pentru mine şi ca ceea ce învăţ la facultate nu este ceea ce îmi doream eu în acel moment. Cum însă nu mă dau bătut aşa uşor, am terminat anul I şi începând cu anul II au început să se lămurească lucrurile. Au început să îmi placă materiile de studiu, am început să înţeleg mult mai mult din ceea ce înseamnă dreptul şi am început să îmi placă la facultate.

În anul II am început să înţeleg de ce era nevoie de Teoria Generală a Dreptului şi de Dreptul roman, Dreptul civil a început să prindă contur mult mai bine, Dreptul penal începuse să mi se pară foarte interesant. În plus, materiile începuseră să fie mai practice, să facem şi speţe la seminare. În anul II am am înţeles că dreptul nu înseamnă numai memorarea unor informaţii, ci şi folosirea acestor informaţii în situaţii foarte interesante, interpretarea teoriei, aplicarea ei la cazuri practice şi multă logică juridică.

„ÎN ANUL II AM AM ÎNŢELES CĂ DREPTUL NU ÎNSEAMNĂ NUMAI MEMORAREA UNOR INFORMAŢII, CI ŞI FOLOSIREA ACESTOR INFORMAŢII ÎN SITUAŢII FOARTE INTERESANTE, INTERPRETAREA TEORIEI, APLICAREA EI LA CAZURI PRACTICE ŞI MULTĂ LOGICĂ JURIDICĂ.”

 

Cum arăta dreptul şi studentul anilor ’90?

Fără telefon mobil, fără tabletă, fără laptop şi cu un singur calculator la bibliotecă şi unul în sediul ASD/ASUB. Accesul la informaţie era mult mai limitat din cauza limitărilor accesului la internet. Sursele noastre principale de informaţie erau manualele pe care le cumpăram şi biblioteca facultăţii. Acum este mult mai uşor să studiezi având access mai facil la internet, programe de legislaţie, manuale online, reviste de drept mult mai variate, etc.

Îmi aduc aminte că în perioada 1997-2001 când am fost student erau mult mai puţine evenimente extracurriculare organizate în facultate şi chiar în mediul academic. Acum am văzut că se organizează mult mai multe concursuri studenţeşti, sesiuni de comunicări şi alte evenimente pentru stundeţi, care îi ajută în dezvoltarea personală şi profesională.

În principal, noi aveam hexagonul facultăţilor de drept şi, ca evenimente principale anuale de distracţie: Serata de Crăciun şi Balul bobocilor.

„…CÂND AM FOST STUDENT ERAU MULT MAI PUŢINE EVENIMENTE EXTRACURRICULARE ORGANIZATE ÎN FACULTATE ŞI CHIAR ÎN MEDIUL ACADEMIC. ACUM AM VĂZUT CĂ SE ORGANIZEAZĂ MULT MAI MULTE CONCURSURI STUDENŢEŞTI, SESIUNI DE COMUNICĂRI ŞI ALTE EVENIMENTE PENTRU STUDENŢI, CARE ÎI AJUTĂ ÎN DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI PROFESIONALĂ.”

 

Ce s-a schimbat în mediul academic faţă de atunci?

S-au schimbat foarte multe, determinate de evoluţia societăţii, technicii şi a accesului la informaţie. În prezent am impresia că totul se desfăşoară mult mai rapid decât acum 15-17 ani, inclusiv în legătură cu studenţii şi cu facultatea de drept.

În prezent studentul are acces aproape nelimitat la informaţie şi există o diversitate mult mai mare de surse de cercetare (cărţi, reviste de specialitate, internet, programe legislative, jurisprudenţă ăn format electronic, portalul instanţelor etc).

Concurenţa între studenţi a crescut foarte mult în ultima vreme şi performanţele pe care le văd la colegii mai mici de la birou care au terminat facultatea în ultimii ani sunt evidente.

Am citit tot mai mult în ultima vreme despre rezultatele foarte bune ale studenţilor de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti la concursuri internaţionale, ceea ce este o dovadă în plus a performanţei ridicate şi a faptului că studenţii noştri au ajuns să fie recunoscuţi şi pe plan internaţional.

Ceea ce mi-a lipsit foarte mult in timpul facultăţii a fost latura practică a dreptului şi faptul că erau foarte puţine materii la care seminarele reprezentau o aplicare practică a cursurilor. Lipsa elementelor practice am resiţit-o foarte mult când am intrat în câmpul muncii, întrucât am constatat că lumea avocaturii era total diferită de lumea studenţiei la drept … practica părea total ruptă de teoria din facultate. Sper că în prezent ponderea materiilor unde studentul poate învăţa şi cum stau lucrurile în practică a crescut şi că, la terminarea facultăţii, studenţii vor ştii să redacteze un contract, o cerere de chemare în judecată chiar  dacă nu au lucrat în timpul facultăţii la o firmă de avocatură. Tot timpul am considerat că facultatea de drept trebuie să devină mult mai practică în sensul în care cursurile şi seminarele să fie mult mai interactive, cu probleme din practica reală, nu doar citite din cărţi.

„CONCURENŢA ÎNTRE STUDENŢI A CRESCUT FOARTE MULT ÎN ULTIMA VREME ŞI PERFORMANŢELE PE CARE LE VĂD LA COLEGII MAI MICI DE LA BIROU CARE AU TERMINAT FACULTATEA ÎN ULTIMII ANI SUNT EVIDENTE. „

 

Ce v-a împins să luaţi decizia înfiinţării Asociaţiei Studenţilor în Drept?

Au fost mai multe cirsumstanţe la acel moment care ne-au determinat pe mine şi pe ceilalţi colegi să înfiinţăm ASD-ul. Eram în anul III, la începutul anului universitar, când încă mai exista Liga studenţilor aproape în fiecare facultate, inclusiv în Facultatea de Drept. Liga studenţilor devenise foarte politizată la acel moment şi nu mai reprezenta efectiv studenţii, ci alte interese. Acesta a fost principalul motiv pentru care ne-am gândit să înfiinţăm o nouă asociaţie studenţească pentru studenţii de la Facultatea de Drept care să îi reprezinte în relaţia cu facultatea, în principal, precum şi în relaţia cu celelalte facultăţi din Universitate. În acelaşi timp a luat naştere şi ASUB (Asociaţia Studenţilor din Universitatea Bucureşti) care practic a unit asociaţiile studenţeşti din facultăţile Universităţii.

Nevoia unei asociaţii de studenţi pentru studenţi a apărut şi într-un moment în care stundeţii nu prea mai aveau drepturi, subvenţiile de la bugetul de stat pentru cazare şi burse erau foarte mici, alocaţiile de la facultate aproape inexistente şi se crease nevoia unei organizaţii care să apere şi sş (re)câştige drepturile studenţilor.

Cum arăta ASD-ul anilor ’90?

ASD-ul anilor ‘90? Bănuiesc că vă referiţi la ASD în primii ani de existenţă … în primii ani ASD a participat la grevele studenţeşti din noiembrie 1999 şi, împreună cu ASUB şi organizaţiile studenţeşti din Politechnică, ASE si Medicină (acestea îmi vin acum în minte, însă cred că toate universităţile din Bucureşti şi multe universităţi din ţară au participat la acea grevă studenţească), am reuşit să obţinem diverse facilităţi pentru studenţi, precum gratuitate pe mijloacele de transport în comun în Bucureşti şi majorarea subvenţiilor pentru cămine şi pentru bursele studenţeşti.

Activitatea asociaţiei era iniţial destul de limitată: participam în Consiliul facultăţii şi în Senatul Universităţii, ajutam comisia profesorală de cazare la organizarea distribuirilor camerelor în cămin, organizam balurile bobocilor, asistam facultatea la organizarea hexagonului facultăţilor de drept. Iniţial activitatea academică a fost limitată, însă mă bucur că în anii care au urmat ASD şi-a dezvoltat şi această latură şi că în prezent dezvoltă programe academice importante.

„INIŢIAL ACTIVITATEA ACADEMICĂ A FOST LIMITATĂ, ÎNSĂ MĂ BUCUR CĂ ÎN ANII CARE AU URMAT ASD ŞI-A DEZVOLTAT ŞI ACEASTĂ LATURĂ ŞI CĂ ÎN PREZENT DEZVOLTĂ PROGRAME ACADEMICE IMPORTANTE.„

 

Ce simţiţi cu privire la tot ce se întâmplă astăzi legat de ASD?

În primul rând un sentiment de mândrie şi bucurie că ceea ce am creat acum 17 ani a ajuns în prezent o asociaţie reprezentativă pentru studenţii Facultăţii de Drept. Mă bucură foarte mult să văd că în aceşti ani evoluţia asociației a fost una pozitivă şi că în prezent aţi ajuns să aveţi o activitate foarte dezvoltată, care include atât manifestări ştiiţifice, concursuri de procese simulate, sesiuni de comunicări, dar şi evenimente sociale, baluri şi că vă preocupaţi de viaţa stundeţilor şi de nevoile lor.

Mă bucur că am rămas în legătură cu fiecare generaţie de studenţi care ne-a urmat în cadrul asociaţiei şi am putut evidenţia în fiecare an interesul vostru pentru studenţi, pentru problemele şi dorinţele lor, şi eforturile voastre pentru a sprijini activitatea studenţilor Facultăţii de Drept. Mă bucur că de la an la an văd evoluţie pozitivă, văd dezvoltare şi mai ales interes pentru continuarea activităţii asociaţiei … toate acestea îmi accentuează sentimentul de mândrie că am făcut şi eu parte din ASD şi că la un moment dat am pus umărul la înfiinţarea şi dezvoltarea asociaţiei.

Din perspectiva unui om care a fost prezent încă de la început, ce credeţi că ar trebui schimbat sau adăugat?

Părerea mea este că ASD a avut o evoluţie pozitivă, naturală, determinată de activitatea studenţească din fiecare an şi nu cred că trebuie schimbat sau adăugat ceva… ci menţinut acest trend de dezvoltare şi reprezentare a intereselor studenţilor. Ceea ce este important este că studenţii de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti să ştie şi să simtă că există o asociaţie a lor care îi reprezintă şi îi poate ajuta atât în timpul facultăţii, cât şi după terminarea studiilor.

Ştiu că deja organizaţi diverse tipuri de selecţii pentru intership-uri şi ajutaţi studenţii în găsirea unor locuri de muncă fie în timpul facultăţii, fie după. Cred ca ar fi de interes pentru studenţi dacă s-ar ajunge ca Asociaţia să le pună la dispoziţie un “carrier development center” de genul celor organizate în facultăţile din străinatate. Ar fi bine ca Asociaţia să încheie parteneriate cu firmele de avocatură şi să poată sprijini stundeţii în găsirea unui loc de muncă şi în dezvoltarea unei cariere. Un asemenea carrier center ar trebui să ofere sfaturi studenţilor cum să îşi scrie un CV, cum să se prezinte la un interviu, ce anume se caută pe piaţa avocaturii la un anumit momentîin timp, ce anume se aşteaptă de la ei când ajung în practică, ce firme caută absolvenţi şi chiar să faciliteze angajarea lor în firmele de avocatură cu care au parteneriate. Ar fi frumos ca ASD să devină o sursă de încredere pentru societăţile de avocatură în selectarea viitorilor avocaţi.

„…CÂND AM AUZIT PRIMA DATĂ CĂ VOM FACE UN “DUE DILIGENCE”, M-AM BLOCAT ŞI AM CREZUT CĂ AM GREŞIT MESERIA.”

 

Cum a fost pentru dumneavoastră debutul în mediul juridic imediat după terminarea facultăţii?

Greu. Nu am să uit primele săptămâni în câmpul muncii când aveam impresia că nu ştiu nimic şi că am făcut facultatea degeaba întrucât ce mi se cerea în practică nu avea nicio legătură cu ce făcusem în facultate. Mi-am început cariera de avocat într-o societate de avocatură care făcea consultanţă juridică (nu instanţă), şi cum în facultate nu văzusem niciodată o hotărâre AGA sau vreun tip de contract, mi-a fost extrem de greu să încep … practic nu ştiam de unde să încep cu redactarea, ce formă să dau documentului, ordinea în care să expun ideile, etc. … nimeni până în acel moment nu îmi spusese cum o să fie în afara facultăţii şi a teoriei …când am auzit prima dată că vom face un “due diligence”, m-am blocat şi am crezut că am greşit meseria. Bineînţeles că încet, încet am început să întreb în stânga şi în dreapta şi m-am descurcat în final. De la o zi la alta începeam să văd că totuşi nu sunt un simplu depozit de informaţii memorate în facultate pe care nu am unde să le folosesc în practică.

Puteţi face o paralelă între studentul de atunci şi profesionistul de acum?

Destul de greu de făcut această paralelă … este clar însă că structura/baza profesionistului de acum s-a format în facultate. Studenţia anilor 1997-2001 a fost foarte frumoasă şi experienţa dobândită în facultate – atât la nivel personal, cât şi profesional – a fost esenţială pentru ceea ce sunt acum.

„PARTICIPAŢI LA CONCURSURILE DE PROCESE SIMULATE ORGANIZATE ÎN FACULTATE ŞI CHIAR ÎN AFARA FACULTĂŢII (…), IMPLICAŢI-VĂ ÎN ACTIVITĂŢILE ASOCIAŢIILOR STUDENŢEŞTI ŞI NU NUMAI, PENTRU CĂ ACESTEA VOR FACE DIFERENŢA ÎN PRACTICĂ.”

 

Doriţi să le transmiteţi câteva sfaturi cititorilor?

Participaţi la concursurile de procese simulate organizate în facultate şi chiar în afara facultăţii, implicaţi-vă în cât mai multe activităţi în afara orelor de curs şi de seminar, implicaţi-vă în activităţile asociaţiilor studenţeşti şi nu numai, pentru că acestea vor face diferenţa în practică. Majoritatea studenţilor merg la cursuri şi la seminarii, învaţă pentru examene, termină facultatea cu rezultate bune sau foarte bune, însă în practică unii vor constata că nu le place avocatura, alţii că vor să urmeze altă carieră şi doar o parte vor reuşi să îşi urmeze drumul în avocatură. Activităţile din timpul facultăţii te pot ajuta să îţi găseşti acest drum şi să vezi dacă asta este ceea ce vrei să faci în viaţă.

Nu în ultimul rând, felicitări membrilor activi ai ASD pentru activitatea Asociaţiei şi success în dezvoltarea pe mai departe şi diversificarea activităţii acesteia în interesul studenţilor Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. O viaţă cât mai lungă şi prosperă, ASD!

Iulia-Elena  Niță, grupa 207